Calmarul gigantic (Architeuthis) este una dintre cele mai misterioase creaturi care bântuie adâncurile oceanelor. Considerat inițial doar o legendă marină, acest uriaș cefalopod a fost confirmat științific abia în secolul XIX, după ce mai multe exemplare au eșuat pe țărmuri.
Caracteristicile uimitoare ale calmarului gigantic
Cu o lungime ce poate depăși 10 metri și tentacule dotate cu ventuze puternice, calmarul gigantic a devenit subiectul unor povești fascinante, dar, în realitate, este o creatură pașnică a abisului marin. Astăzi, continuă să fie o enigmă pentru cercetători, care se străduiesc să înțeleagă mai bine stilul său de viață.
Desi a fost descoperit oficial si clasificat destul de recent, calmarul gigantic a fost multa vreme doar o legenda a marinarilor, care totusi stiau foarte bine ca se ascunde in adancul marilor.
Insa isi infloreau destul de des povestile cu atacuri asupra corabiilor si oameni sfasiati de tentacole fioroase, asa ca multa vreme nici macar nu s-a incercat gasirea sa, fiind considerat la fel de real ca dragonii chinezesti sau inorogul. Adevarul insa avea sa iasa la suprafata la propriu, odata cu esuarea la mal a mai multor exemplare in secolul XIX. Insa este cu adevarat uriasul cefalopod un pericol?
Raspunsul este in mod clar “nu”, descoperirea speciei nefacand marile un loc mai periculos pentru aventurieri. Iar acest lucru a fost stiut din cele mai vechi timpuri, cand carturari precum Aristotel sau Pliniu cel Batran descriau o specie aparte de calmar urias, care putea ajunge la lungimi de 9 metri.
Aceste marturii insa au ramas neexplorate suficient, aceiasi autori lasandu-se uneori influentati de povestirile altora pentru a descrie animale mitologice drept reale. Se considera in plus ca si nord-europenii erau familiarizati cu uriasa molusca, imortalinzand-o in legendele Kraken-ului, un monstru marin urias care ataca si distrugea corabii cu tentaculele sale puternice. Legendele altor monstri marini, precum lusca sau serpii de mare sunt considerate la randul lor a fi descrieri alterate ale unor calmari supradimensionati.
Adevarul a ramas ascuns pana pe la jumatatea secolului al XIX-lea, cand mai multi cercetatori si-au dedicat timpul si cunostintele pentru a scrie lucrari despre realitatea din spatele legendelor.
Totul avea sa se schimbe si mai mult odata cu anul 1878, cand un specimen lung de 6 metri si cu tentacule ce depaseau 10 metri a fost adus la mal de valuri. Mai multe cefalopode similare aveau sa aiba aceeasi soarta, permitand oamenilor de stiinta sa le studieze si catalogheze. Astfel, noile descoperiri au fost incadrate in genul Architeuthis si prezentate lumii stiintifice.
Imediat au inceput si speculatiile, care puneau disparitii de corabii pe seama lor, presupunandu-se ca ar putea ajunge mult mai mari. De fapt, calmarii gigantici nu ar putea sa provoace vreo defectiune unui vas tocmai pentru ca de obicei mor pana ajung la suprafata. Sunt fiinte carora le place sa traiasca in adancuri, fiind perfect adaptate acestui trai, avand ochi mari, si sunt foarte sensibile la orice sursa de lumina si cu o rezistenta foarte buna la frig.
Habitatul și adâncurile în care trăiește calmarul gigantic
In general traiesc la andancimi de 300 pana la 1000 de metri, avand nevoie de o anumita temperatura pentru a trai. Ca urmare, se pot intalni in apele de temperaturi moderate, extremele de temperatura facandu-le rau. Tocmai de aceea se considera ca au esuat unele exemplare, schimbarile de temperatura din apa slabindu-le mult. Tocmai de aceea, cand un exemplar ajunge la suprafata, fie este mort, fie abia mai misca, fiind incapabil de distrugerile presupuse.
Insa aflati in mediul lor propice, calmarii gigant sunt extrem de rapizi si bine adaptati. Au un corp care in general nu depaseste 2-5 metri, mai multe brate asezate in jurul gurii, prevazute cu un cioc puternic, oarecum similar cu cel de papagal, si doua tentacule ce ajunga sa fie de doua ori mai mari decat corpul, prevazute cu ventuze, cu ajutorul carora vaneaza pesti sau alte nevertebrate.
Acestea sunt faramitate de cioc, vanatoarea fiind extrem de eficienta. Corpul lunguiet este prevazut cu inotatoare laterale pentru a inainta mai repede, insa uneori pot tasni cu o viteza impresionanta pentru a scapa de pradatori, folosindu-se de elminarea unui amestec de gaze, care face ca aceste moluste sa nu fie comestibile. Calmarii gigant elimina la randul lor cerneala in apa pentru a incurca un posibil pradator.
Mituri și legende despre calmarul gigantic
Cu toate aceste masuri insa, casalotii inca trateaza aceste fiinte ca pe o sursa preferata de hrana. Cetaceele sunt foarte rapide si puternice, putand cobori la adancimi destul de mari pentru a gasi hrana. Odata prins in falcile puternice ale unui casalot, calmarul nu are nicio sansa, insa isi lasa mereu semne destul de dureroase pe corpul belenei. Multi dintre casalotii capturati aveau astfel urme circulare de ventuze, cicatricile fiind permanente, aratand pretul platit pentru a vana un calmar gigant.
Pe baza aceluiasi principiu, oamenii de stiinta urmaresc grupurile de casaloti pentru a gasi si calmarii si a-i studia.
Astazi tehnologia a avansat destul de mult, asa incat in 2006 s-a realizat si prima filmare cu un astfel de exemplar inotand in mediul natural. Pana atunci insa, majoritatea cunoastintelor erau legate doar de ramasitele gasite in stomacurile cetaceelor, din care in general ramanea doar ciocul.
Calmarul gigant continua sa fascineze, fiecare exemplar esuat ajungand imediat la stiri si in ziare. Oamenilor le place sa isi imagineze ca in abisul marilor traiesc uriasi tot mai inspaimantatori, ce asteapta sa fie descoperiti.
Un exemplu ar fi calmarul colosal, considerat ca ar putea ajunge la 20-30 de metri, chair daca dovezi suficiente nu au foat gasite in afara de cateva ramasite. Insa cine stie ce anume au mai vazut casalotii pe fundul oceanelor?
Calmarul colosal – ruda mai mare a calmarului gigantic
Pe lângă calmarul gigantic, există și o altă specie de cefalopod uriaș, numită calmarul colosal (Mesonychoteuthis hamiltoni), descoperit în apele reci din jurul Antarcticii. Această creatură poate ajunge la dimensiuni chiar mai mari decât calmarul gigantic, cu lungimi de până la 14 metri.
Calmarul colosal este mai robust și are ventuze cu cârlige rotative, care îi permit să imobilizeze prada mai eficient. Deși extrem de rar observat, calmarul colosal este una dintre cele mai înfricoșătoare creaturi ale adâncurilor.
Relația dintre calmarul gigantic și casalot
Unul dintre cei mai mari prădători ai calmarului gigantic este casalotul, un cetaceu capabil să se scufunde la adâncimi de peste 1000 de metri în căutarea hranei. Multe dintre bătăliile subacvatice dintre aceste două creaturi lasă urme vizibile: casalotul este adesea găsit cu cicatrici circulare cauzate de ventuzele calmarului.
Studierea acestor cicatrici a oferit cercetătorilor o perspectivă unică asupra dimensiunii și comportamentului calmarilor gigantici în mediul lor natural.
