Ne-am obisnuit atat de mult, astazi, cu televiziunea, incat, probabil, ar fi greu sa ne imaginam cum ar fi in absenta acesteia. Progresul tehnologic a fost extrem de rapid, astfel ca, de la primele incercari de a transmite imagini in miscare, la distanta, pana la televiziunea ultraperformanta de la inceputul secolului al XXI-lea, nu a trecut decat un secol. Etimologic, cuvantul “televiziune”, imprumutat in limba romana, din franceza, este format din grecescul “tele” – “departe” si latinescul “visio” – “vedere”.
Prima foto-telegrafie s-a realizat in 1904, in Germania, fiind nevoie de 45 de minute pentru a transmite o singura imagine, intre Munchen si Nurnberg. Pentru ca imagini in miscare sa fie transmise electronic, era necesara o scanare, punct cu punct, a respectivei imagini, luminozitatea era convertita in semnale electrice, iar la capatul celalalt, un receptor avea rolul de a transforma semnalele electrice, invers, in semnale optice, dar cu suficienta viteza, pentru ca imaginea sa aiba coerenta.
Un asemenea aparat fusese conceput inca din 1884, de catre inginerul german Paul Gottlieb Nipkow, principiul valorificat fiind al discului rotativ (discul Nipkov), cu orificii in spirala, prin care sa poata patrunde lumina. Tubul Braun, inventat de fizicianul Karl Ferdinand Braun, in 1897, a insemnat inca un pas in reproducerea electronica a imaginilor. De altfel, televizoarele si monitoarele de computer CRT functioneaza si astazi, pe acelasi principiu.
Razele de electroni din interiorul tubului sunt dirijate de campuri electromagnetice si produc un punct luminos, acolo unde este lovit un ecran fluorescent. Intr-un aparat modern de televiziune, raza de electroni creeaza in jur de 13 milioane de puncte pe secunda, pe suprafata luminoasa a ecranului, corespunzand la 20-30 de imagini pe secunda.
In 1906, cu ajutorul unui tub Braun, Max Dieckmann a reusit sa transmita fotografii “in umbra”. Au trecut mai bine de zece ani de la aceasta reusita, pana cand savantul ungar Denes von Mihaly a imbunatatit foto-telegraful lui Dieckmann, adaugandu-i un amplificator cu tub electronic cu vid, pentru a transmite imagini, in miscare, la cinci kilometri distanta.
Primul tub pentru o transmisie de televiziune a fost iconoscopul, inventat in 1924, de Valdimir Cosma Zvorikin, un fizician ruso-american. Era format dintr-o placa de semnal, pe care se concentra imaginea, scanata prin bombardare cu electroni. Initial, se puteau obtine imagini acceptabile doar in studio, in bune conditii de luminozitate. Aparatul a fost prezentat la Expozitia de radio si televiziune de la Berlin, din 1928.
In anul urmator, Corporatia britanica de radiodifuziune a facut prima transmisie experimentala de televiziune, apeland la sistemul electro-mecanic Baird. John Logie Baird, inginer si fizician britanic, care, in 1925, facuse si el o demonstratie de transmisie televizata, cu o definitie de 30 de linii, este considerat, astazi, unul dintre pionierii televiziunii. Tot el este cel care face prima demonstratie de televiziune in culori, in 1938. BBC a realizat, incepand cu 1929, emisiuni regulate cu un sistem Baird ameliorat, abadonandu-l in 1936, in favoarea unui sistem electronic, cu 405 linii si 25 de imagini pe secunda, ceea ce insemna un salt calitativ semnificativ. Un sistem in intregime electronic a fost realizat de Corporatia americana de radio, in 1931.
Prima transmisie de televiziune in direct s-a produs in 1950, de la Teatrul de comedie francez, unde se juca piesa “Jocul dragostei si al intamplarii”, de Marivaux.
Primul canal de televiziune, dedicat exclusiv stirilor, a fost infiintat in 1980 – CNN – de catre magnatul Ted Turner. Succesul a fost atat de mare incat a determinat fondarea CNN International, in 1985. Astazi, CNN are peste 4000 de angajati, pentru sustinerea programelor de televiziune.
Cand a aparut televiziunea in Romania?
Datorita preocuparilor unor fizicieni romani de prestigiu, din perioada interbelica, in 1937 (deci destul de aproape de experimentele europene), se fac cateva demonstratii publice de transmisie televizata, la Facultatea de Stiinte din Bucuresti. Dupa al Doilea Razboi Mondial, in 1953, Alexandru Spataru, profesor de electronica la Politehnica Bucuresti, concepe primul emitator alb-negru, pentru televiziune, iar din 1955, in capitala, incepe difuzarea unor emisiuni, cu regularitate.
Televiziunea publica de stat din Romania a fost infiintata si inaugurata la 31 decembrie 1956. In anul urmator are loc prima transmisie in direct, de la Sala Floreasca, unde avea loc un concert al artistului francez, Yves Montand.
In 1968, Televiziunea Romana isi muta sediul pe Calea Dorobanti, unde se afla si in prezent. In acelasi an se inaugureaza si programul 2, desfiintat in 1985, de Nicolae Ceausescu, in perioada in care si programul 1 fusese limitat la doua-trei ore pe zi.
In 1970, in Romania existau 1,5 milioane de abonati.
Prima transmisie color se realizeaza in 1983, dar fara performante tehnice deosebite.
Anul 1989 face ca Televiziunea Romana sa intre definitiv in istorie, prin transmiterea in direct a Revolutiei Romane, care a dus la prabusirea regimului comunist condus de Nicolae Ceausescu.
In prezent, televiziunile comerciale reprezinta o concurenta serioasa pentru televiziunea de stat, ceea ce, cel putin teoretic, ar trebui sa stimuleze calitatea emisiunilor TV, in virtutea unei traditii de peste 50 de ani a acestei institutii.
