In mod contrar opiniei comune, la momentul aparitiei sale, motorul diesel nu a adus elemente de noutate iesite din comun. Rudolf Diesel este cel care il patenteaza, in anul 1892, mentionand numeroasele avantaje pe care le avea produsul sau, comparativ cu motorul care functiona pe baza de vapori de petrol – riscurile mult mai mici de a lua foc, consum redus de combustibil si o durata de functionare infinit mai mare.
Ultimele doua caracteristici sunt si cele care au atras atentia producatorilor de vehicule comerciale, dar si cumparatorilor, astfel incat fabricantii de avioane si companiile aeriene au achizitionat motoare diesel chiar inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial. Motorul lui Rudolf Diesel folosea uleiuri vegetale, din dorinta inventatorului de a ajuta societatile agricole si pe fabricantii independenti sa fie competitivi intr-o lume mult prea industrializata.
In conditiile in care brevetul pentru motorul diesel expira in anul 1907, diferite companii si-au manifestat interesul in cercetarea avansata a acestui motor, in special in perioada in care producatorii de automobile erau in cautarea unor alternative la motorul conventional cu petrol.
Progresul in domeniu a fost relativ lent, din cauza dificultatilor de realizare si de controlare a pompelor de injectie, a duzelor si, in special, din pricina lipsei inventatorului, pierdut intr-o calatorie pe mare, catre Marea Britanie, in anul 1912. Pana in 1923, dupa terminarea Primului Razboi Mondial, inginerii din industria automobilelor au reusit sa obtina un redutabil motor cu patru cilindri, meritul fiind al celor de la Daimler Motoren Gesellschaft (producatori ai automobilului Mercedes). Chiar daca motorul avea doar 1000 de rotatii pe minut, demostratia finala a fost realizata cu ajutorul unui camion urias.
In 1924, in cadrul Showroom-ului auto din Berlin, au fost expuse trei motoare diesel – unul Benz, un camion MAN, cu injectie directa, si un Daimler-Benz, cu injectie pe aer. Dupa ce compania Benz fuzioneaza cu Mercedes, in anul 1926, noua companie, Daimler-Benz, decide sa fabrice un motor, la uzinele din orasul Mannheim, Germania. La scurt timp de la fuzionare, compania lanseaza motorul cu sase cilindri si 1300 de rotatii pe minut.
Acesta avea capacitatea de a atinge viteze mai mari, intr-un timp mai scurt si la rotatii pe minut mult mai putine. Era si mai putin poluant. Durata de viata mai mare rezulta din faptul ca energia necesara aprinderii combustiei era robusta, iar pompa de injectie era o componenta de precizie bine folosita si complet integrata. Din momentul in care compania Bosch incepe producerea unor astfel de pompe, in anul 1927, s-au inregistrat progrese considerabile.
In 1936, Mercedes-Benz expune, tot la salonul auto din Berlin, primul automobil pentru pasageri cu motor diesel, compania ramanand fidela dezvoltarii acestui tip de motor si ajungand ca, pana in 1974, de pe benzile de productie ale fabricii, sa iasa peste un milion de masini de acest fel.
Primele camioane cu motor diesel apar in 1964, tipul OM 430 VI0 fiind o adevarata revelatie in privinta motoarelor cu cilindri pentru camioane si tiruri, oferind marele avantaj al economisirii combustibilului. In aceeasi perioada, in sectorul de vehicule pentru pasageri, compania Mercedes lanseaza motorul diesel 240D, cu 91 x 92 milimetri, patru cilindri, o capacitate de 2,404 de cai putere si cu 4200 rotatii pe minut. Acesta era un motor foarte puternic si foarte rapid pentru un diesel, chiar daca puterea maxima era o treime din puterea unui motor pe benzina clasic.
In ciuda avantajelor evidente pe care le oferea folosirea acestui tip de motor, au existat, de-a lungul timpului, suficient de multe motive pentru care diesel-ul nu a reusit sa depaseaca niciodata motorul cu benzina. Printre cele mai importante cauze se numarau mirosul emanat de motorina (destul de neplacut, in special cand masina era pe loc, cu motorul pornit) si costurile de productie ridicate, din cauza complexitatii pompei de injectie. Pentru a putea pastra pretul de fabricare la un minimum acceptabil, a fost inventat motorul diesel cu sase cilindri – Hesselman – care nu avea un sistem de distributie si folosea o pornire electrica.
In anul 1930, compania Packard dezvolta motorul cu noua cilindri, motor proiectat de catre inginerul Woodston, cu 1900 rotatii pe minut. Se presupune ca motoarele Packard erau oarecum instabile si ca erau prinse de carcasa masinii cu ajutorul unor benzi speciale care, daca s-ar fi desfacut, ar fi imprastiat toti cei sase cilindri ai masinii.
Odata cu inceputul secolului al XXI-lea, doar companiile Mercedes Benz si Volkswagen si-au mai pastrat liniile de productie pentru motoarele diesel care aveau sa fie exportate, in mare masura, catre Statele Unite ale Americii, proiectand numai o parte pentru Europa, din cauza vanzarilor foarte mici inregistrate in aceasta zona – 6% pentru automobilele Mercedes Benz si mai putin de 5% pentru marca Volkswagen.
Eficienta si durabilitatea acestor motoare le-au facut mai potrivite utilizarii in cazul tirurilor si al camioanelor. Pe viitor, dependenta de motoarele care se bazeaza pe ulei si benzina va duce la intensificarea preocuparilor de a gasi alternative mai eficiente, mai economicoase si ecologice. Specialistii demonstreaza, astazi, ca acest lucru este posibil – motoare cu apa, de exemplu, functionale, care pot fi produse pe scara larga doar in masura in care exista si dorinta in acest sens, altfel spus, daca interesele marilor companii nu vor prima, in raport cu sanatatea planetei.
