Capra de munte populeaza muntii inalti din Europa (Pirinei, Alpi, Carpati etc), si se gaseste si in muntii Caucaz. La noi in tara, traieste in cete de cate 6-30 indivizi, pe varfurile cele mai inalte si prapastioase ale Carpatilor Meridionali (muntii Retezat, Parang, Bucegi, Fagarasi).
Capra de munte (Rupicapra rupicapra) este un mamifer tipic al regiunilor alpine, cunoscută pentru adaptabilitatea sa la medii montane înalte și abrupte. Aceasta trăiește în masivele muntoase din Europa, inclusiv în Munții Alpi, Pirinei, Carpați și Caucaz. Cu un corp robust, picioare puternice și copite adaptate terenului stâncos, capra de munte poate face față cu ușurință provocărilor pe care le presupun înălțimile.
În România, capra de munte se regăsește în Carpații Meridionali, în cete care cutreieră cele mai izolate și prăpăstioase pante. Acest mamifer alpin se remarcă nu doar prin abilitatea sa de a se deplasa pe teren accidentat, ci și prin obiceiurile sociale și comportamentul de grup.
Denumirea sa stiintifica este Rupicapra rupicapra si familia Bovidae.
Capra de munte are aspect si talie de antilopa, corpul de 1,1-1,3 m lungime, coada scurta de 6-8 cm (impreuna cu parul este de 10-15 cm), inalta de 0,7-0,8 m, iar greutatea ajunge la 60-65 kg. Cele din muntii Alpi au cca. 32 kg, iar cele din muntii Pirinei au 25-36 kg. Membrele puternice prezinta copite adaptate la viata in mediul alpin.Avand vazul, auzul si mirosul foarte bune, este capabila sa simta miscarea la distante foarte mari.
Ochii au culoarea cafeniu-inchisa. Blana este de culoare galbuie-roscata cu nuante cenusii, iarna isi schimba culoarea in brun-deschis. In zona capului, blana este mai deschisa, alb-galbuie, prezinta o dunga bruna in varful botului si in zona urechilor. In zona cozii, blana formeaza o pata ovala (numita ,,oglinda”) colorata alb-galbui.
Sunt animale care isi schimba parul de doua ori pe an, perii cad primavara (incep sa creasca in luna mai) si toamna (pana in decembrie au iar lungimea maxima). Blana are fire lungi, groase si aspre. Iarna, blana are fire (peri) mai lungi de 10-20 cm, sub care este un strat de lana termoizolatoare (fiind foarte densa).
Capra de munte are coarne scurte (in forma de spada), care nu se ramifica, au o parte interna osoasa si sunt atasate de osul frontal al craniului. Acestea prezinta mici diferente intre cele doua sexe: la femela unghiul dintre varf si cornul propriu-zis este mai mare de 90º, iar la mascul (are coarnele putin mai mari) unghiul mai mic de 90º.
Pe coarnele lor se depune (pe o parte din suprafata lor) un strat de rasina datorita frecarii coarnelor de trunchiurile copacilor rasinosi din paduri – aceasta frecare a coarnelor este o manifestare de delimitare a teritoriului. In perioada de rut, ,,de alergat”, glanda din crestetul capului numita ,,smochina” secreta un lichid cu miros patrunzator, care ajuta la gasirea partenerului.
Capra de munte este un animal tipic alpin, prefera limita superioara a padurilor, inaltimile mari, de cca. 1500 m altitudine, chiar si mai mult. Este raspandita in locurile cele mai putin accesibile, in locuri stancoase si denivelate. Vara prefera versantii subalpini, zona jnepenisurilor, pasunile subalpine. In iernile grele, coboara in zona golului de munte, pot intra in zone impadurite (pentru a cauta hrana), insa prefera terenurile stancoase.
Dieta și obiceiurile alimentare ale caprei de munte
Se hraneste cu muschi, ierburi alpine, licheni, ierburi uscate, tufe de afin, frunze uscate, fructe de scorus, ienupar, diferite tulpinite. Este activa dimineata si dupa-amiaza (inainte de asfintit). Sunt animale rumegatoare, plantele nu sunt smulse, sunt retezate cu dintii.
Comportamentul social și viața de grup la capra de munte
Traieste in grupuri formate din femele cu iezii lor si din tapi mai tineri. Tapii mai batrani traiesc solitar, in locuri greu accesibile, exceptie fiind perioada de imperechere. Masculii devin maturi la varsta de 18 luni si au corpul mai mare decat al femelelor.
Toamna, in lunile octombrie-noiembrie, tapii dau lupte violente intre ei, desfasoara un obicei numit ,,alergat” – urmaresc in fuga caprele, pentru a-si alege partenera. Aceasta miscare (alergare) ii face sa slabeasca, pierzand cca. 20% din greutatea corpului (nu se hranesc suficient).
Perioada de gestatie este de cca. 5 luni, iar in primavara anului urmator (luna mai) apar iezii (cate unul la o capra, foarte rar doi). Acestia reusesc la cateva ore de la fatare sa se ridice si sa-si urmeze mama si grupul din care fac parte. Iezii sunt foarte jucausi in perioadele de alaptare.
Fiecare grup numit si ,,ciopor” are cate o capra batrana ,,santinela”, care sta de straja, si emite in caz de pericol un suierat specific sau o bataie cu picioarele de stanca, astfel avertizand si punand in miscare intreg cioporul. Acest obicei este specific animalelor care traiesc in grupuri mari.
Habitatul caprei de munte și distribuția geografică
Capra de munte face salturi in zig-zag, si isi poate aduna copitele celor patru picioare pe o suprafata foarte mica. Copitele sunt rezistente si elastice, nu aluneca pe stancile ude. Daca este amenintata, se suie pe cate o stanca sau loc inaccesibil, unde nu poate fi ajunsa. Urca sau coboara cu viteza pantele abrupte, alerga, face opriri scurte si dese, se orienteaza rapid si sare fara ezitare. Pot face salturi de cca. 2 m inaltime si cca. 6 m lungime.
Capra de munte traieste cca. 15-20 de ani, dusmanii ei sunt avalansele, in prioadele cu polei pot aluneca de pe versanti, iar uneori pot cadea prada ursilor si lupilor.
Este vanata datorita trofeului – o formatiune densa din stomacul caprei (in rumen), ca o piatra sferica sau ovala (care se formeaza din conglomerarea resturilor vegetale nedigerate sau resturi celulozice impregnate de rasina) si care se numeste ,,bezoar”. In structura acestor pietre intra nisip si minerale (nu deranjeaza procesul nutritiei). Este apreciata si carnea ei, fiind foarte gustoasa.
La noi capra este ocrotita de lege, fiind declarata monument al naturii.
Rolul caprei de munte în ecosistemul alpin
Capra de munte joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecosistemului alpin. Prin pășunatul său în zonele înalte, ajută la prevenirea creșterii excesive a vegetației, favorizând astfel biodiversitatea plantelor alpine.
De asemenea, fiind o specie rumegătoare, contribuie la îmbunătățirea fertilității solului prin dispersia semințelor și a materiei organice. Capra de munte este, totodată, o sursă importantă de hrană pentru prădători mari precum lupii și urșii, făcând parte din lanțul trofic al habitatelor montane.
Eforturile de conservare sunt esențiale pentru protejarea acestei specii, deoarece capra de munte se confruntă cu provocări legate de pierderea habitatului, schimbările climatice și braconaj. În prezent, multe regiuni din Europa au adoptat măsuri de protecție pentru a asigura supraviețuirea populațiilor de capre de munte și a promova diversitatea ecologică a zonelor montane.
