Cartita aurie de la Capul Bunei Sperante face parte din categoria cartitelor africane – grupate intr-o familie separata de cea a cartitelor adevarate. Aceasta specie de mamifer insectivor traieste mai mult in subteran, doar foarte putin la suprafata, in regiunile din sudul Africii, Uganda, Republica Zair, Tanzania.
Un exemplar ajuns la maturitate poate avea lungimea corpului de 9-14 cm, greutatea de 25-55 g si un aspect grasut si indesat. Corpul este acoperit cu blana deasa si moale, stralucitoare, al carui colorit principal pe partea dorsala poate varia de la galben-masliniu, la maroniu, verzui, gri sau roscat-purpuriu in functie de fiecare exemplar in parte si de directia luminii.
Pe partea ventrala a corpului nuantele sunt mult mai deschise, uneori aproape albe. Capul este mare, botul are o forma specifica in forma de rat ce prezinta la varf o pernita golasa, iar maxilarele sunt puternice, tipice insectivorelor, inzestrate cu 40 de dinti ascutiti. Ochii sunt foarte mici, pozitionati pe partile laterale ale capului, la fel si urechile sunt minuscule.
Membrele anterioare sunt adaptate pentru sapat tuneluri in subteran, ele au fiecare cate patru degete, din care primul si al doilea au gheare mici, al treilea are o gheara mare, iar al patrulea este foarte mult redus. Membrele posterioare sunt mai slab dezvoltate decat cele din fata si au cate cinci degete, prevazute si ele cu gheare insa mai mici si mai scurte. Coada este foarte mica, abia se observa.
In perioada de reproducere care coincide cu sezonul ploios, respectiv din luna aprilie si pana in iunie, femela si masculul traiesc in pereche. Hrana lor consta din larve de insecte, viermi si mici animale pe care le intalnesc in timp ce isi sapa vizuinile in pamant. Femela are doua perechi de sfarcuri si isi alapteaza puii timp de 2-3 luni.
Cartita aurie de la Capul Bunei Sperante are denumirea stiintifica de Chrysochloris asiatica, face parte din ordinul Afrosoricida, familia Chrysochloridae si este o specie comuna in Africa de Sud, nu este pe cale de disparitie. Numarul de exemplare a scazut in ultimii ani din cauza distrugerii habitatului natural si al pradatorilor (serpi, caini, pasari de prada si pisici domestice).
