Casa lui Burns, aflata in Alloway, Scotia, sau „auld clay biggin”, cum este ea cunoscuta, este umila locuinta ce i-a apartinut tanarului Robert Burns, intre peretii acestui camin, cel mai faimos poet scotian insusindu-si lexicul scotian. Aici, Burns avea sa-si petreaca, incepand cu anul nasterii sale, 1759, pana la implinirea varstei de sapte ani, anii copilariei. In prezent, edificiul in care Robert Burns a locuit timp de sapte ani a intrat in administratia Patrimoniului National, casa lui Burns fiind un muzeu dedicat vietii si operei poetului scotian.
Cladirea a fost ridicata in anul 1756 de catre tatal sau, un gradinar priceput ce provenea dintr-o familie modesta, de tarani. Oarecum linistit dar ursuz, el avea sa se casatoreasca, cu un mai tarziu, in 1757, cu o femeie opusa lui ca personalitate, o roscata temperamentala, pe numele ei Agnes Brown. Primul lor copil a fost Robert.
Destinul si cursul vietii acestuia din urma sunt cu atat mai interesante cu cat Agnes, mama sa, era analfabeta, chiar daca detinea o multime de informatii referitoare la baladele si cantecele traditionale, informatii pe care, de altfel, i le-a transmis si fiului ei. In acelasi timp, capul familiei se ocupa ca toti cei patru fii si cele trei fiice sa aiba parte de cea mai buna educatie cu putinta, atat cat familia isi permitea atunci. In acest sens, tatal lui Robert Burns, alaturi de alti cativa vecini, au hotarat sa angajeze un invatator pentru copiii lor.
Dar persoana care avea sa-l determine pe tanarul Robert sa iubeasca poezia a fost o ruda de-a lui Agnes, o vaduva, si ea analfabeta, pe nume Betty Davidson, care locuia in casa, alaturi de familia Burns. Aceasta este cea care, potrivit spuselor poetului scotian, avea sa cultive in el „semintele latente ale poeziei”. Betty Davidson, de fapt, i-a transmis ceea ce insusi Burns numea „cea mai mare colectie de poezii si povestiri din comitat, cu diavoli, fantome, zane, spiridusi, vrajitoare, vrajitori, spirite, monstri ai apelor, pitici, ascunzatori, spirite ale celor decedati, farmece, dragoni, turnuri fermecate si alte prostii de acest gen”.
Tanarul Robert nu era constient, la acele vremuri, de impactul puternic pe care vaduva Davidson urma sa il aiba, prin intermediul povestirilor sale, asupra sa. Ba chiar, desi crescuse intr-un mediu fructuos din punct de vedere intelectual, Robert Burns, chiar si la acea varsta, excludea ideea de a deveni cel mai renumit poet scotian. Iar cel care avea sa devina un mare poet a trait intr-un climat impregnat de cultura traditionala scotiana, de literatura populara, in tot acest timp, el invatand sa citeasca si sa scrie in limba engleza.
Vizavi de casa lui Burns din Scotia, stau ruinele bisericii Alloway, unde ramasitele pamantesti ale poetului se odihnesc. Mai mult, acest loc este scena celebra a unor orgii vrajitoresti in cel mai cunoscut poem al lui Robert Burns, „Tam o’Shanter”, scris in anul 1790. In aceasta creatie literara, mai apare si o mentiune referitoare la podul de pe raul din apropiere, si anume la Brig o’Doon, langa, aflandu-se si vestitul Monument al lui Burns.
