Avram Iancu este deseori numit „cel mai mare erou naţional al românilor din Transilvania”, iar o asemenea personalitate avea nevoie de un muzeu care să îi prezinte viaţa şi activitatea.
Casa memorială Avram Iancu din comuna cu acelaşi nume ca al revoluţionarului (fosta Vidra de Sus) este unul din cele mai de seamă obiective turistice ale judeţului Alba. În ţară, mai există o casă memorială dedicată acestuia, la Târgu Mureş.
Avram Iancu a trăit în perioada 1824 – 1872, fiind cunoscut mai întâi ca avocat şi mai apoi ca revoluţionar pașoptist – rolul pe care l-a avut în Revoluţia de la 1848 i-a adus aprecierea tuturor românilor. De altfel, spiritul revoluţionar l-a avut în sânge dintotdeauna, având în vedere că fratele bunicului său a fost Horea.
Atunci când a izbucnit Revoluţia, Avram Iancu făcea parte dintre cei mai de seamă intelectuali ai Transilvaniei, care doreau eliberarea socială şi naţională a poporului român. În urma unor evenimente deloc favorabile, Avram Iancu a ajuns să conducă oastea ţărănească – cu el în frunte, ţărănimea a reuşit să respingă asediile armatelor maghiare, luptele dându-se în Munţii Apuseni.
Popularitatea sa era una crescută în rândurile ţăranilor şi minerilor, astfel că a căpătat denumirea de „Craiul munţilor”. El a fost cel care a organizat adunările de la Blaj din anul revoluţiei, cerând desfiinţarea iobăgiei.
Însă această luptă acerbă şi-a pus amprenta pe psihicul revoluţionarului – în ultimii 20 de ani din viaţă, Avram Iancu a fost afectat de o boală psihică. În anul 1872, a fost găsit mort pe prispa lui Ioan Stupina din Baia de Criș.
A fost înmormântat la Țebea, în curtea bisericii ortodoxe din sat, chiar la umbra Gorunului lui Horea. Slujba de înmormântare a fost realizată de 36 de preoţi, peste 10.000 de oameni ducându-l pe ultimul drum. A fost înmormântat cu onoruri militare, atunci fiind numit „erou al naţiunii”.
Muzeul denumit „Casa memorială Avram Iancu” a fost amenajat în casa în care revoluţionarul s-a născut şi a copilărit. Casa a fost construită de părinţii acestuia, în jurul anului 1800, şi se încadrează în arhitectura specifică moţilor – acoperişul este unul ţuguiat, terminându-se în arcade semicirculare.
Anexele au fost adăugate în anul 1924, când s-a luat decizia înfiinţării unui muzeu. Asociaţia ASTRA din Sibiu a fost cea care le-a adăugat, tot în acelaşi an devenind monument istoric naţional, reprezentativ pentru arhitectura începutului de secol al XIX-lea. Din 1924 şi 1972, când muzeul a fost reorganizat, anexele au fost folosite pe post de săli de cursuri pentru şcoala primară.
Casa memorială Avram Iancu este un muzeu etnografic şi de istorie, fiind împărţit chiar pe aceste două domenii. Astfel, în zona etnografică, vizitatorii pot vedea piese din portul moţilor, vase, piese de mobilier şi unelte folosite în realizarea căruţelor, ciuberelor şi tulnicelor.
Expoziţia de istorie conţine obiecte care au avut legătura cu viaţă şi activitatea revoluţionarului: documente de familie, lucruri personale, săbii, un tun, fluierul lui Avram Iancu, steaguri, documente legate de Revoluţia de la 1848, testamentul lăsat de el şi multe altele.
În anul 2009, Casa memorială Avram Iancu a intrat într-un lung proces de restaurare, încheiat la finele anului 2011. Muzeul se află la aproximativ 20 de kilometri de localitatea Câmpeni şi poate fi vizitat de marţi până duminică.
Casa, păstrată în stilul tradițional al vremii, oferă o imagine autentică asupra modului în care a trăit Iancu. Fiecare cameră este aranjată pentru a reflecta diferite aspecte ale vieții și carierei sale. Printre exponatele de bază se numără scrisori, manuscrise și portrete ale lui Avram Iancu, precum și reprezentări ale bătăliilor importante din cariera sa. Un accent special este pus pe interacțiunea lui cu contemporanii și influența sa asupra epocii.
