La 10 august 1884, la Brăila, se naște scriitorul Panait Istrati, fiul nelegitim al spălătoresei Joita Istrati și al unui negustor grec (întors apoi în Grecia) care se ocupa cu contrabandă. Scriitorul a locuit cu chirie cu mama sa, în mai multe locuri din Brăila (nu au avut o casă care să fie proprietatea lor).
Casa memorială Panait Istrati se află în Brăila. Este situată în Grădina Publică a oraşului (prin care a hoinărit, în anii copilăriei, Panait Istrati şi care îi era tare dragă). Scriitorul şi-a petrecut copilăria în casa unchilor lui din partea mamei (Dumitru şi Anghel), în satul Baldovineşti de lângă Brăila.
Panait Istrati îşi aminteşte cu multă dragoste de anii copilăriei, de aceste locuri pe care le descrie în volumul ,,Pentru a fi iubit pământul”. Face școala primară în Brăila. În volumul intitulat ,,Nerantula”, acesta descrie oraşul Brăila la sfârşit de secol.
Panait Istrati abandonează școala, din cauza neajunsurilor materiale și, la vârsta de doar 13 ani, munceşte ca băiat de prăvălie (ajutor), comisionar, zugrav, fotograf etc. Despre toate acestea, scriitorul va scrie în cele 16 volume autobiografice (1905-1906). Călătorește prin țări ca: Egipt, Grecia, Franţa, Italia, Elveţia.
Anul 1907 marchează debutul literar al scriitorului la ziarul ,,România Muncitoare” cu articolul ,,Biserica şi popi” semnat ,,Panait Istrati – Brăila”. Romain Rolland a avut un rol important în cariera sa artistică, despre a cărui operă Panait Istrati mărturiseşte: ,,Opera lui Romain Rolland a fost pentru mine o revelaţie în viaţă, când eram mai deznădăjduit”. Panait Istrati păstra o legătură cu Romain Rolland chiar înainte de a fi prieteni. Panait Istrati și-a scris operele în limba franceză.
În acest fel, erau citite de Romain Rolland care l-a stimulat permanent pe acest poet. Așadar, volumul ,,Ciulinii Bărăganului” (1928) este caracterizat de Romain Rolland astfel: ,,Dragă prietene, am citit Ciulinii Bărăganului.
Este magnific de la un capăt la altul…Cel mai plin, cel mai perfect din tot ce ai scris. Măiestrie absolută.” Romain Rolland, în scrisorile pe care i le adresa lui Panait Istrati aprecia foarte mult opera sa şi întotdeauna venea cu îndemnul: ,,să povesteşti scene de viaţă, fără să te afunzi în politică”.
Casa memorială Panait Istrati este situată în apropierea Casei Thuringer şi a fost inaugurată la 10 august 1984, cu ocazia împlinirii a 100 ani de la naşterea scriitorului.
Operele sale sunt inspirate din viaţa românilor, din viaţa Brăilei şi a împrejurimilor: ,,Chira Chiralina” (1924), ,,Moş Anghel” (1925), ,,Trecut şi prezent” (1925), ,,Codin” (1925), ,,Domniţă din Snagov” (1926), ,,Nerantula” (1927), ,,Ciulinii Baraganului’ (1928), ,,Pentru a fi iubit pământul” (1931) ,,Mihail’ (1927), ,,Casa Thuringer” (1933).
Casa memorială Panait Istrati are o sală fotodocumentară şi două încăperi (camera de lucru cu biblioteca şi sufrageria). Aici, sunt expuse numeroase fotografii cu Panait Istrati (unele chiar dacă sunt în muzeu, dar nu apar expuse) şi unele sunt executate de el (din timpul când era fotograf) – panoul lui publicitar cu fotografii de la Nisa.
Sunt expuse numeroase ediţii din opera scriitorului, în limba română şi în 17 limbi străine. De o importanță aparte sunt: scrisorile publicate în volumul ,,Pagini de corespondenţă” (1993), o parte din manuscrisul ,,Moş Anghel”, manuscrisul volumului ,,Biroul de plasare” (introducerea lui Cristobald şi adnotările lui Panait Istrati).
Sunt expuse ultimile ediţii ale operei lui Panait Istrati din 1993: ,,Casa memorială Panait Istrati” (prin Editura Muzeului Brailei), ,,Pagini de corespondenţă” (1993), ,,Chira Chiralina” (1994, ediţie în limba română şi limba franceză) şi cele două volume ,,Panait Istrati – omul care nu aderă la nimic” (cu documente din Rusia Sovietică din 1996).
În Casa memorială Panait Istrati se păstrează şi obiecte personale din timpul vieţii poetului: pipa şi ustensile de curăţat pipa, trusa de birou, ochelarii, diferite agende, un samovoar şi alte piese originale. Lângă obiectele personale, documente și fotografii, sunt citate din opera sa (drept reper biografic).
Pe coperta colecţiei lui Reider, scriitorul notează: ,,Înainte de a fi prozator francez contemporan, eu am fost prozator român înnăscut”. Istoricul şi criticul literar Dumitru Panaitescu Perpessicius (din zona Brăilei şi el) a apreciat valoarea operei lui Panait Istrati. De asemenea, şi Mihail Sadoveanu i-a admirat foarte mult opera.
În urma operei sale, s-au făcut câteva ecranizări importante, precum: ,,Kira Kiralina” (un film sovietic în regia lui Boris Glagolin, din anul 1927), ,,Codin” (o coproducţie romano-franceză, din anul 1962, în regia lui Henri Colpi, şi care a luat premiul la Cannes în 1963 pentru cel mai bine realizat scenariu), ,,Ciulinii Bărăganului” (o coproducţie romano-franceză a romanului cu acelaşi nume, din 1957) şi ,,Blakan!Balkan!” (coproducţie Turcia-Franța-Ungaria după ,,Chira Chiralina”, din 1993).
Deşi a avut o viaţă zbuciumată (cu lipsuri materiale), el a lăsat o moştenire importantă – o bogată operă literară, a scris din viaţă mereu (chiar şi bolnav fiind). Panait Istrati s-a stins din viaţă la 50 de ani.
Scrierile sale, profund influențate de experiențele personale, abordează teme sociale și politice, reflectând lupta împotriva nedreptăților și apărarea umanității. Locația nu este casa natală, ci un simbol al contribuției sale literare, un centru cultural ce păstrează amintirea legăturilor sale cu orașul Brăila. Casa oferă vizitatorilor o incursiune în epoca în care a trăit Istrati, cu exponate ce includ manuscrise, ediții prime ale cărților sale și fotografii personale.
