Cascada Niagara a apărut în timpul ultimei glaciațiuni. Ea este un punct de atracție pentru mii de turiști.
Cum s-a format Cascada Niagara?
Niagara sau „Ongniaahra” înseamnă „apa care tună” și este un nume dat de către amerindieni. Povestea indienilor irochezi ne relatează că formarea cascadei este rezultatul unei bătălii între spiritul Tunetului (forța celestă) și Marele Șarpe Monstruos (forța pământească). Învingerea forței telurice, căzută între stânci, a determinat apa să se înalțe deasupra sa. Astfel, a luat naștere cascada Niagara.
Din punct de vedere științific, cascada are o istorie veche. În timpul ultimei glaciațiuni (aceasta incluzându-se în glaciațiunile începute acum 425 milioane ani în urmă, retragerea și avansarea acestora având loc la o distanță de 100 milioane ani), au luat naștere Marile lacuri (Great Lakes): Lacul Superior, Lacul Michigan, Lacul Huron, Lacul Erie și Lacul Ontario. Marile lacuri reprezintă 21% din apa dulce de pe suprafața Pământului, fiind totodată un plus pentru transportul maritim.
Cascada Niagara s-a format acum circa 12.500 de ani, în urma ultimei glaciațiuni, prin topirea unui ghețar imens. Acest fapt a determinat un surplus de apă – apa din lacul Erie revărsându-se și formând lacul Ontario.
Ce trebuie să știm despre Cascada Niagara?
Cascada Niagara se află în America de Nord și reprezintă granița naturală dintre Statele Unite ale Americii (mai exact, orașul New York) și Canada (cu provincia Ontario). Fluviul Niagara curge din Lacul Erie, pe o distanță de aproximativ 50 km și se varsă în Lacul Ontario, care iese în Oceanul Atlantic prin fluviul St. Lawrence.
Cascada Niagara include în numele ei și celelalte trei cascade: Cascada Vălul miresei (Bridal Veil Falls), Cascada Americană (cascade care aparțin Statelor Unite) și Cascada Potcoavă (care aparține Canadei). Cele două cascade americane sunt despărțite de Insula Luna.
Pe marginea cascadei se află Insula Caprei (Goat Island), care desparte fluviul Niagara în două. În est se află Cascada Americană (American Falls), cu o înălțime de 58 metri și o lățime de 328 metri, în linie dreaptă până la Lacul Ontario. Pe partea Canadei, în vest, se află Cascada Potcoavă (Horseshoe Falls), cu o înălțime de 56 metri și lățime de 790 metri.
În spatele cascadelor există grote naturale: Peștera Vântului, în spatele Cascadei Vălul miresei și Peștera celor 40 de hoți, în spatele Cascadei Potcoava.
Debitul cascadei este de circa 5720 metri cubi pe secundă, cu o medie de 2400 metri cubi pe secundă. Este cascada cu debitul cel mai mare din lume. Datorită puterii apei, la cinci km înainte de a se vărsa în lacul Ontario, formează o piscină cu vârtejuri. Mai la nord de aceste vârtejuri se află Groapa Dracului, care oferă turiștilor un adevărat spectacol.
Din punct de vedere energetic a fost folosită pentru mori de apă, în 1757 și pentru crearea unui generator hidroelectric în 1881. De asemenea, pentru construirea a două centrale hidraulice: de către americanul Robert Moses în 1963, în New York și de către canadianul Sir Adam Beck, în 1958, în Ontario.
Pentru o mai bună viziune asupra frumuseții cascadei, au fost amenajate lifturi care coboară la gura Niagarei (formată din pietrele erodate de la suprafața plană de sus a cascadei). Este considerat că cea mai bună priveliște asupra cascadei o oferă partea canadiană.
Măreția cascadei a atras numeroși cascadori. Traversarea ei pe frânghie a fost inițiată în iunie 1859 de Charles Blondin, numele său adevărat fiind Jean Francois Gravelet. Traversarea ei cu un butoi a fost realizată cu succes în 1901 de Annie Edson Taylor. Mulți cascadori au eșuat, din cauza blocării butoiului sub cascadă pentru mult timp sau a sfărâmării lui.
