Castelul Huniade este un monument istoric extrem de important pentru Banat, fiind chiar cea mai veche clădire din Timişoara. A fost construit între anii 1443 şi 1447 de către Iancu de Hunedoara, marele voiveod al Transilvaniei. Acesta a ridicat clădirea pe ruinele unui castel construit de Carol Robert de Anjou.
Carol Robert de Anjou a ajuns în Timişoara în 1307, unde a decis să rămână pentru o vreme. Aşa cum era normal, îi trebuia un castel pentru toate necesităţile sale. Regele a locuit în castelul său timp de 8 ani, începând cu 1316, având acces către oraş cu ajutorul unei punţi mobile, castelul aflându-se pe o mică insulă.
După ce a plecat din Timişoara, castelul a fost lăsat în paragină, mai ales că suferise pagube mari în urma unui cutremur, până când Iancu de Hunedoara a devenit comite de Timişoara în anul 1441.
Castelul a fost construit de mai mulţi arhitecţi, cel mai important fiind Paolo Santini de Duccio. Mai mult, în toate fortificaţiile din oraş, incluse în acest castel, au fost construite turnuri semicirculare pentru artilerie. Castelul Huniade a avut o importanţă deosebită în acele secole, mai ales că până în 1552 aici au stat toţi regii care treceau prin Timişoara.
Din păcate, asemenea multor clădiri din România, castelul a trecut prin mai multe evenimente neplăcute. Atunci când imperialii au recucerit Banatul, acesta a fost grav avariat, însă apoi renovat. Cu toate acestea, a fost transformat în depozit militar şi cazarmă de artilerie.
Nici secolul al XIX-lea nu a fost mai blând cu el – în timpul Revoluţiei de la 1849, când maghiarii au invadat Timişoara, a fost distrus de revoluţionari. Pagubele au fost atât de mari, încât s-a reconstruit în mare parte. Partea principală a castelului a fost modificată, arhitecţii adoptând un stil romantic.
Castelul a fost construit într-o curte patrulateră, având multe detalii, cum ar fi “Sala Cavalerilor” sau poziţia turnului, care amintesc de Castelul Huniazilor. Ferestrele au decoraţii neogotice, iar faţada a fost realizată, la ultima renovare, din cărămidă aparentă. Primul etaj are două camere boltite, tot în stilul neogotic, toate fiind susţinute de nişte coloane masive.
Castelul are şi un etaj la mansardă, iar turnul Donjon are o formă rectangulară, nefiind atât de înalt ca cele din castelele din Anglia. S-a vrut ca acoperişul să nu fie vizibil şi lucrul acesta a fost înfăptuit datorită ferestrelor decorate cu creneluri în partea de sus. Intrarea principală din castel a fost şi ea modificată în 1856, având doi pilaştri cu câte o colecţie de arme din Evul Mediu în partea superioară.
În 1946, Muzeul Banatului şi-a mutat sediul în Castelul Huniade, fiind locul potrivit pentru vastele piese deosebit de importante pe care le deţin secţiile de Ştiinţe ale Naturii şi Istorie. În anii 2000, castelul a fost din nou renovat, însă nu au fost modificări în ceea ce priveşte aspectul clădirii.
Ferestrele, cu vitralii colorate, adaugă un element de frumusețe și mister, lumina filtrându-se și creând jocuri de culoare pe pereții de piatră ai sălilor.
Turnul principal, cel mai înalt punct al castelului, oferă o vedere panoramică asupra întregului oraș Timișoara. Acesta este deschis pentru vizitatori, oferind o perspectivă rară asupra împrejurimilor.
Zidurile defensive, bine conservate, sunt încă martore ale apărării robuste a orașului în perioadele de conflict. Vizitatorii pot urca pe ziduri pentru a urmări traseele vechilor apărători.
Intrarea în castel este printr-o poartă impozantă, decorată cu embleme și inscripții care reamintesc de importanța istorică a clădirii.
