Una dintre cele mai mari catedrale din Europa de nord, leagan al crestinismului timpuriu si scaun al Arhiepiscopului de York, al doilea ca rang in Biserica Angliei, Catedrala din York, Anglia, este un veritabil giuvaier arhitectonic, care nu poate sa nu lase impresia de spatiu coplesitor, senzatie care se imbraca intr-o atmosfera mistica si deopotriva diafana. Cu cea mai bogata colectie de vitralii din Marea Britanie, catedrala se afla in York, un oras superb, situat la confluenta raurilor Ouse si Fuss si care, timp de secole, practic a servit drept capitala a Angliei de nord.
Acest oras gazduieste una dintre cele mai frumoase catedrale din cate exista in Marea Britanie, acest lacas sfant adapostind, la randul sau, cel mai mare vitraliu realizat in perioada Evului Mediu, si anume fereastra dinspre este, realizata in anul 1405. Totodata, aici se afla Frumoasa Fereastra a celor cinci maici, aflat in partea de nord a naosului transversal, care impresioneaza, iarasi, prin frumusetea, dimensiunile si unicitatea sa. Catedrala din York a fost construita intr-un punct strategic, pe raul Ouse, care, atat in Evul Mediu, cat si inainte, era navigabil doar cu vase maritime.
Acest oras, ce era purta numele de Eboracum (denumirea latineasca a orasului), a fost centru administrativ, aici fiind amplasata si una dintre cele mai importante baze militare din regiune. Ba chiar, chiar sub magnificul turn al catedralei mai pot fi vazute, pana si in zilele noastre, ruinele cartierului sau general. Mai mult decat atat, in vremea anglo-saxonilor, acest orasu a fost si un centru important al crestinismului timpuriu, aici inaltandu-se, in anul 627, o bisericuta din lemn pentru ca regele din Northumbria sa fie botezat.
Momentul a fost consemnat ca atare in istoria Angliei, fiind una dintre etapele prin intermediul carora s-a facut trecerea de la paganism la crestinism. Spre exemplu, traditia spune ca aceeasi cristelnita in care a fost botezat regele din Northumbria inca se afla in biserica, marcand astfel evenimentul important. Intr-un final, odata ce tot mai multi oameni imbratisau Noua Religie, bisericuta din lemn avea sa fie recladita din piatra, insa la dimensiuni mult mai mari. Din nefericire, aceste lucrari de constructie au fost in van, deoarece structura a fost grav avariata atunci cand normanzii au atacat si cucerit orasul York, in anul 1069.
Apoi, acestia au inlocuit lacasul sfant cu o noua catedrala, de aceasta data, mult mai mare, lucrarile de constructie la noua structura incepand in secolul al XIII-lea. Pentru a ridica noua catedrala, normanzii au avut nevoie de nu mai putin de 250 de ani. Cand constructia aproape ca fusesera finalizata, si anume in anul 1472, s-a tinut o ceremonie de sfintire. De pilda, turnurile gemene, situate in partea de nord au fost finalizate abia in anul 1485.
Din acel moment, sunetul magistral al clopotului Great Peter se aude in fiecare zi, marcand parca inca o trecere a soarelui prin vechiul oras, precum si inca o zi de existenta. Catedrala din York a trecut si prin doua mari incendii, unul in anul 1829 si altul in 1840, cand un fulger a lovit partea de sud a transeptului, insa biserica a fost restaurata. Chiar si asa, in niciunul dintre incendii, cunoscuta Rose Window nu a suferit avarii grave, desi a avut nevoie sa fie consolidata si restaurata.
Exemplu remarcabil de arhitectura gotic, catedrala adaposteste si mormintele arhiepiscopilor care au servit acest scaun, precum si mormantul regelui din Northumbria, Osbald. Printre arhiepiscopii inmormanti aici, se afla Bosa de York, Eanbald I, Thomas al II-lea de York, Godfrey Ludham, William Langtin, Henry de Newark, William Zouche si John Piers.
