„Cogito, ergo sum” este o expresie latinească însemnând „cuget, deci exist”. Autorul ei este filosoful francez Rene Descartes, iar faptul că memoria culturală a păstrat-o în limba latină se explică prin faptul că, la vremea respectivă, adică în secolul al XVII-lea, când a trăit și și-a conceput opera Descartes, savanții își scriau lucrările în această limbă de prestigiu a antichității.
În lucrările sale – „Discurs asupra metodei” și „Principia philosophiae” – Descartes expune principiul de bază al gândirii și doctrinei sale filosofice, care, în formă completă, este: „Dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum” – „Mă îndoiesc, deci gândesc, gândesc, deci exist”.
Este ușor de înțeles că, din perspectiva filosofului francez, adevărul există numai în măsura în care rațiunea, aflată la baza întregii vieți spirituale, îl recunoaște ca fiind evident. În plus, Descartes considera că, inițial, singura certitudine a ființei umane este aceea a propriei existențe (conștiința de sine), asociată posibilității de a cugeta și de a pune sub semnul îndoielii metodice tot restul.
Prin urmare, potrivit viziunii carteziene, omul este „pierdut” într-o lume nesigură, în care, la început, doar „eroarea” este o certitudine. Numai că, pentru savantul francez, scepticismul nu este o atitudine viabilă.
Astfel încât, „îndoiala”metodică este o „datorie” voluntară, rațională și activă, al cărei scop este de a ajunge la certitudini, pe baza cărora poate fi reconstruită o lume sigură, morală și dreaptă, în care individul să fie liber și responsabil, sistem de gândire care nu exclude prezența și rolul divinității, prin simplul fapt că omul „gândește” asupra existenței sale.
Relevanța contemporană a Cogito Ergo Sum
Expresia Cogito ergo sum formulată de Descartes rămâne una dintre cele mai cunoscute afirmații în filosofie. Această propoziție nu doar că a marcat o turnură în gândirea modernă, dar își păstrează relevanța și în discuțiile contemporane despre conștiință și identitate:
- În Filosofia Minții: Cogito ergo sum servește ca punct de plecare în dezbaterile despre natura conștiinței și auto-cunoaștere.
- În Educație: Este adesea folosită pentru a introduce studenții în gândirea critică și filosofică.
- În Cultura Populară: Expresia apare în filme, cărți și discursuri, reflectând asupra naturii realității și a auto-percepției.
Pentru mai multe detalii despre folosirea corectă a limbii și pentru a evita erorile comune, verifică ghidul nostru despre cum să scrii corect.
