Pana la descoperirea neurotransmitatorilor, explicatiile despre functionarea sistemului nervos au fost dintre cele mai diverse. In Antichitate, chiar si invatatii considerau ca mintea este guvernata de un “spirit”, care dicteaza gandurile si comportamentul omului. Mai tarziu, mai mult intuitiv, s-a spus ca fibrele nervoase sunt traversate de curenti electrici. In 1791, fizicianul italian Luigi Galvani chiar a reusit sa demonstreze ca nervii erau stimulati de mici impulsuri electrice, conectand un picior amputat de broasca la niste conductori de metal. Abia la inceputul secolului al XX-lea, in anul 1921, cercetatorul de origine austriaca Otto Loewi descopera primul neurotransmitator, aratand ca activitatea sistemului nervos se bazeaza, partial, pe semnalele electrice din celulele nervoase, dar si pe semnale chimice, transmise prin anumite substante.
In cadrul experimentului sau, Loewi foloseste doua broaste, una dintre ele avand inima conectata la nervul vag. Inima numarul I, cea conectata la nervul vag, a fost introdusa intr-un recipient cu solutie salina, apoi conectata la inima II, pentru ca fluidele din inima I sa poata ajunge si la inima II. Stimularea electrica a nervului vag, conectat la inima I, a avut ca efect o incetinire a batailor acesteia. Loewi observa ca, la scurt timp, si inima II si-a incetinit bataile, cercetatorul tragand concluzia ca stimularea electrica a nervului vag determina eliberarea unui compus chimic, pe care el il numeste „Vagusstoff”, pornind de la numele nervului vag – substanta pe care astazi o cunoastem a fi neurotransmitatorul acetilcolina (cu rol esential in procesele de invatare, de memorare, in controlul activitatii muschilor etc.).
In creier exista miliarde de neuroni, iar comunicarea informatiei intre acestia se face prin intermediul compusilor de natura chimica – neurotransmitatori – printr-o fanta care poarta numele de sinapsa. O celula nervoasa normala poate dezvolta peste o mie de sinapse. Neurotransmitatorii sunt eliberati la nivelul neuronilor, in cadrul terminalului presinaptic. Mai departe, moleculele acestor substante traverseaza fanta sinaptica, pentru a fi acceptate de catre un alt neuron, prin receptori specifici. Actiunea care urmeaza poate sa fie de excitare a celulei nervoase sau de inhibitie.
Neurotransmitatorii (peste 40 descoperiti pana in prezent) pot influenta capacitatea de concentrare, dispozitia, somnul, greutatea si pot determina aparitia unor efecte adverse, in momentul in care concentratiile lor sunt dezechilibrate. Stresul cronic, lipsa somnului, dieta necorespunsatoare, consumul de alcool, neurotoxinele si predispozitia genetica pot duce la dezechilibarea balantei extrem de fragile, a acestor substante chimice. Multe substante din organism, cu rol de hormoni (insulina, de exemplu), pot sa devina, la randul lor, neurotransmitatori, la nivelul sistemului nervos central. Exista doua tipuri de neurotransmitatori – excitatori si inhibitori. Cei excitatori provoaca o stimulare a sistemului nervos central, in timp ce inhibitorii induc un efect relaxant, de calmare si de echilibrare. In momentul in care substantele excitatorii sunt superactive, balanta celor inhibitorii este dereglata cu usurinta.
Din categoria substantelor inhibitorii fac parte:
- SEROTONINA – cantitati adecvate de serotonina sunt necesare pentru stabilizarea dispozitiei si pentru balansarea efectelor altor substante excitatorii. Prin folosirea cafeinei, in mod regulat, se poate ajunge, in timp, la o depletie (diminuare) de serotonina, neurotransmitator implicat in reglarea ciclului somn-veghe, controlul durerii, digestie corespunzatoare. Nivelurile scazute ale acestei substante pot duce si la scaderea capacitatii de aparare a sistemului imun.
- GABA (gamma-aminobutyric acid) este o substanta cunoscuta ca fiind echivalentul natural al valiumului (un tranchilizant, utilizat in cazul nevrozelor, anxietatii, spasmelor musculare etc.). In momentul in care concentratiile acestei substante, in organism, depasesc limitele normale, in sus sau in jos, este foarte probabil ca o substanta excitatorie sa fie hiperactiva la nivel cerebral. In acel moment, GABA va fi “trimisa” pentru a balansa acest exces de potentiale de actiune.
Din categoria substantelor excitatorii fac parte:
- DOPAMINA – este un neurotransmitator cu un statut special, pentru ca este considerat atat inhibitor, cat si excitator. Dezechilibrul (exces sau cantitate insuficienta) genereaza deficite de atentie si de memorare (nu ne amintim unde am pus cheile, uitam un paragraf pe care tocmai l-am citit sau, pur si simplu, visam cu ochii deschisi, fara a ne concentra la indatoririle zilnice). Acest neurotransmitator – dopamina – este responsabil si de mentinerea dorintei de a finaliza o activitate inceputa (sustine, asadar, motivatia). Stimulentele, asa cum sunt medicamentele administrate in cazul persoanelor care sufera de ADHD (tulburari de comportament care vizeaza, in primul rand, concentrarea, mai ales la copii) sau de autism, duc la stimularea nivelurilor de dopamina, pentru ca aceasta sa ajunga la nivel sinaptic. Cafeina are un efect similar. Din nefericire, o asemenea stimulare va determina treptat, depletia (scaderea) dopaminei, iar restabilirea balantei normale, firesti, este destul de dificila. In cazul schizofreniei (afectiune neuropsihiatrica), s-au constat niveluri uriase ale dopaminei la nivelul lobilor frontali. Pe de alta parte, o cantitate foarte redusa de dopamina, in ariile motorii ale creierului, este specifica persoanelor care sufera de Parkinson, boala care presupune existenta tremorului muscular necontrolabil. Recent, s-a descoperit ca nivelurile scazute de dopamina sunt legate nu numai de sociopatia schizofrenicilor, dar si de anxietatea sociala a oamenilor sanatosi. Studiile mai vechi atestau implicarea acestui neurotransmitator in declansarea placerii de a manca, dar cercetarile recente atesta implicarea endorfinelor, si nu a dopaminei, in acest proces.
- NOREPINEFRINA este o substanta excitatorie responsabila de procesele stimulatorii care au loc in interiorul corpului uman. Cand nivelurile sunt crescute, efectele se manifesta prin schimbarile bruste de dispozitie sau prin anxietate (neliniste exagerata si nejustificata). Nivelurile scazute ale norepinefrinei pot determina diminuarea capacitatii de concentrare, scaderea energiei de peste zi, dar si dereglari ale somnului.
- EPINEFRINA este un neurotransmitator excitator care, in concentratii mari, induce starea de stres, pe o durata limitata. Stresul pe termen lung, dar si insomnia, pot duce la scaderea nivelului epinefrinei, care influenteaza si rata batailor inimii si presiunea arteriala.
