Cetatea Trascăului, cunoscută şi sub denumirea de Cetatea Colţeşti, se află situată în partea de nord a Cheilor Râmeţului, în apropierea satului Colţeşti din judeţul Alba.
Cetatea este amplasată la o altitudine de 705 metri, pe un vârf stâncos cu pereţi abrupţi, la marginea de est a Munţilor Apuseni. Conform unei inscripţii, construcţia a fost ridicată în anul 1241 de către subvoievodul Trascău (Thoroczkay), în urma invaziei mongole care a devastat localităţile Trascău şi Sângiorgiu.
În a doua jumătate a secolului al XV-lea, cetatea a fost confiscată de regele Matia Corvin şi dată voievodului Transilvaniei, însă din anul 1510 a revenit familiei nobiliare de Trascău.
În 1514, cetatea a fost grav avariată de ţăranii conduşi de Gheorghe Doja şi va fi distrusă în 1703 de către trupele imperiale austriece avându-l în frunte pe generalul Tiege. O dată cu cetatea, a fost eliminată de pe scena istoriei şi familia Trascău.
Cetatea era alcatuită din două turnuri, legate între ele de ziduri ce formau o curte interioară. Donjonul s-a păstrat până în prezent, însă doar parţial.
Al doilea turn avea cinci etaje şi servea drept locuinţă. În partea de sud, se află un corp cu mai multe camere şi o curte interioară, construită în secolul al XVI-lea.
Cetatea Trascăului a fost înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice ale judeţului Alba în anul 2004.
Cetatea Trascăului a servit nu doar ca fortificație militară, ci și ca refugiu pentru localnici în perioadele de conflict. Rolul său strategic a fost crucial în diverse conflicte regionale, devenind un simbol al rezistenței locale împotriva invadatorilor.
Pe lângă importanța istorică, cetatea este înconjurată de numeroase legende locale, care adaugă un strat de mister și fascinație vizitelor turistice. Poveștile despre cavalerii și domnițele care ar fi trăit aici alimentează imaginația vizitatorilor și întregesc experiența culturală.
