Chefalul (Mugil cephalus) – peștele din regiunile tropicale cu corp argintiu

Chefalul (Mugil cephalus) este un pește marin răspândit în regiunile tropicale și subtropicale, întâlnit în special în apropierea coastelor stâncoase și în ape sălcii. Acest pește, cu corpul său alungit și solzii mari și argintii, este o specie importantă atât pentru ecosistemele marine, cât și pentru pescuitul comercial. Chefalul poate atinge lungimi de până la 40 cm și o greutate de 5 kg, fiind cunoscut pentru migrația sa sezonieră, în care femelele se întorc în mare pentru a depune icre.

Chefalul (Mugil cephalus) este o specie de peste marin, care traieste mai ales in apropierea stancilor, in apa salmastra a marilor. Populeaza apele de coasta din regiunile tropicale si subtropicale. In Oceanul Atlantic de Vest este intalnit in regiunile Canadei, Scotiei, Braziliei si Golful Mexic. Lipseste din Bahamas si Caraibe. In Oceanul Atlantic de Est apare in Franta, in Golful Biscaya, in Africa de Sud, Marea Neagra, Marea Egee si Marea Mediterana.

Caracteristicile fizice ale chefalului: corp alungit și solzi argintii

Are corpul alungit, aproximativ de forma cilindrica, cu solzi argintii, destul de mari, rigizi la atingere si usor detasabili. Corpul este aplatizat, iar deschiderea gurii este foarte ingusta si orizontala, buza de sus subtire, fara papile.

Are doua aripioare dorsale, prima cu patru raze si a doua cu 8-9 raze. Inotatoarele pectorale au 16-19 raze, iar cea anala 8 raze. In general, culoarea sa este albastru-verde, burta si partile laterale sunt mai deschise, argintii, mai ales pe spate si cu dungi longitudinale mai intunecate.

Chefalul poate ajunge la o greutate de 5 kg si o lungime de 40 cm. Ajunge la maturitate atunci cand lungimea sa este de 20 cm. Pentru a depune icrele, femela se intoarce in mare. Dupa ecloziune larvele incep sa se apropie de coasta, in apele putin adanci care le feresc de pradatori si apoi mai tarziu, in stadiul de puiet cand au o lungime de 5 cm incep ascensiunea in apele adanci.

Hrana și comportamentul alimentar al chefalului

Acest peste se hraneste in special cu resturi vegetale, viermi si nevertebrate mici pe care le gaseste in partea de jos a stancilor acoperite cu alge. Puii si adulti din luna mai incep sa migreze spre coasta, la gurile fluviilor sau in apele lacurilor litorale. Chefalul prefera apele putin adanci atat timp cat apa este calda, insa la primele semne de scadere a temperaturii apei, prevazator, el migreaza in mare.

Chefalul se pescuieste foarte des la docuri, in porturi printre vasele care sunt ancorate si unde culeg resturi vegetale fixate pe acestea, sau la distanta mica de stanci. Pescarii folosesc ca momeala: paine si larve.

Acest peste este atras foarte puternic de mirosul de faina de peste sau de branza, cascaval. Deoarece are o gura foarte fragila si stransa, muscatura de chefal este foarte delicata. Se pescuieste cu undita, cu pluta, dar si cu lanseta, folosind rame de mare.

Adaptabilitatea chefalului la diferite habitate

Una dintre caracteristicile esențiale ale chefalului este capacitatea sa de a se adapta la diferite tipuri de ape, de la cele cu un nivel ridicat de salinitate până la ape dulci sau sălcii. Această flexibilitate îi permite să se deplaseze între apele marine și cele interioare, în funcție de anotimp și de necesitățile de reproducere.

În multe zone, chefalul este o specie migratoare, care revine în apele de coastă pentru a depune icre, însă poate fi întâlnit și în râuri și estuare, unde hrana este mai abundentă. De asemenea, această adaptabilitate îl face un pește valoros în acvacultură, unde poate fi crescut cu succes în condiții variate.