Entuziasmul pe care l-au provocat caile ferate, inca din anii 1820 – 1830, a creat, aproape instantaneu, nevoia ca mijloacele de transport sa devina tot mai performante, iar locomotivele, desi la inceputul existentei lor, sa fie mai rapide si mai puternice. Trasurile devenisera masive si prea greu de condus, autovehiculele cu abur, inestetice si incomode, circulau cu “infernala’ viteza de 3 kilometri/ora, motive suficiente pentru care trebuiau inlocuite cu ceea ce avea sa devina amintirea“erei aburilor” – locomotiva cu abur.
Istoria cailor ferate
Istoria cailor ferate incepe inca din anul 1850, odata cu dezvoltarea vagonetelor pentru minerit in Europa. Acestea foloseau sine din lemn si erau utilizate pentru a transporta minereul din munte. Prima sina de cale ferata construita din fier, in partea de nord-est a Angliei, in comitatul Durham, se datoreaza companiei Stockton and Darlington care, in anul 1825, introduce acest nou tip de sine pentru a veni in ajutorul minerilor si al transportului de carbune din mine, direct in port.
Pe de alta parte, istoria locomotivelor care au schimbat lumea este una destul de sinuoasa, ingineri precum James Watt, William Murdock, Symington, Evans si foarte multi altii experimentand, pana in jurul anilor 1780, pentru a ajunge la un mecanism functional si avantajos. De abia in anul 1801, englezul Richard Trevithick, inginer si inventator, reuseste sa construiasca prima locomotiva (“Puffing Devil” – “Dracul gafaitor”) care, din nefericire, este distrusa intr-un incendiu, chiar dupa prima calatorie de proba. Inlocuitoarea acesteia, construita in graba, nu a reusit sa mai starneasca acelasi interes.
Locomotiva cu aburi se lasa inca asteptata. Necesitatea de a construi sine de cale ferata pe suprafete de teren extrem de variate a dus la aparitia unor probleme in privinta materialelor si a echipamentelor care trebuiau folosite. O astfel de problema viza materialul sinei, care, fie ca era construita din lemn sau din fier, nu mai putea face fata greutatii foarte mari a locomotivelor suficient de puternice, concepute asa pentru a fi si utile. O alta limitare importanta era data de spatiul dintre rotile subtiri de fier si suprafata ingusta a sinelor de cale ferata (construite, la randul lor, tot din fier). Primele locomotive se bazau doar pe un sistem de parghii si tije pentru a transmite puterea catre motor, modalitate destul de ineficienta pana si pentru acele vremuri. Prima locomotiva cu aburi functionala este construita abia in anul 1804, de catre deja celebrul Trevithick. Noua locomotiva functiona pe baza unui cilindru si avea o viteza de 4 metri pe secunda, putand trage cinci vagoane, 10 tone de fier si aproximativ 70 de calatori. Calatoria de aproape 16 kilometri intre doua localitati devenite deja celebre, Pen-y-Darren si Abercynon, dura putin peste patru ore. Locomotiva functiona prin transmitera aburului catre cos, prin intermediul unui cilindru, cu patru valve rotative, care erau controlate prin intermediul unor dispozitive special concepute.
Mecanismul de baza al unei locomotive cu aburi
Acest tip de locomotive are, in general, un cazan pozitionat orizontal, in fata caruia se gaseste o cutie de fum dotata cu un cos, acesta patrunzand pana in partea de sus a cabinei. Aburul este colectat, din interiorul cazanului, intr-un tub perforat (sau dom), care este situat deasupra nivelului apei. Ulterior, aburul este trecut printr-o valva reglatoare, in cilindrii motorului. Pistoanele din interiorul motorului imping rotile prin intermediul unei tije speciale, iar valvele motorului sunt si ele, la randul lor, controlate de catre tije ajustabile care sunt conectate la directie si la frane.
Intr-o locomotiva cu aburi cu doua motoare, unul dintre cazane este pozitionat pe o parte a trenului, in timp ce al doilea este asezat pe cealalta parte. Aburul este cel care impinge pistonul de patru ori in cadrul unei revolutii complete, care se transfera sub forma a doua impingeri pentru fiecare cilindru in parte. Prima impingere a pistonului este indreptata catre fata locomotivei, in timp ce a doua este directionata catre partea din spate. Sursa de combustibil pentru acest tip de locomotive este carbunele, care, pe masura trecerii anilor, a fost inlocuit cu ulei, din motive de ordin financiar.
Avantajele motorului cu aburi
Locomotivele cu aburi au devenit extrem de populare din mai multe motive, primul dintre ele fiind viteza mai mare decat in cazul folosirii trasurilor sau a cailor. In aceasta maniera, calatoriile au devenit mai scurte, oamenii putand strabate distante lungi cu o destul de mare usurinta si confort. In cazul in care una dintre locomotive devenea nefunctionala, inlocuirea ei se facea extrem de rapid si, pe deasupra, se putea transporta, pe langa pasageri, si o cantitate destul de mare de materiale, dintr-o zona in alta, facilitand comertul. Fiecare vagon (de marfa sau de pasageri) putea fi, de asemenea, inlocuit, in functie de necesitati.
Locomotivele cu aburi erau considerate, pe buna dreptate, un mijloc de transport sigur si eficient, in comparatie cu transportul cu ajutorul trasurilor sau al cailor, dar, din nefericire, fiind extrem de poluante, au fost inlocuite, incepand cu anii 1940, cu locomotivele de tip Diesel, locomotive care au fost si ele, la randul lor, inlocuite, cu cele electrice, inca din anii 1950.
Astazi, ultima tehnologie in ceea ce priveste transportul pe calea ferata este reprezentata de levitatia magnetica, procedura care presupune ca trenurile electrice sa pluteasca efectiv deasupra liniei de cale ferata, fara a mai fi nevoie de folosirea rotilor.
Locomotivele cu aburi raman inca vii pentru cei pasionati, ca hobby – colectionarea si fabricarea de machete, conservarea exponatelor de muzeu (din nefericire, din ce in ce mai putine ca numar) etc. Cei interesati de acest domeniu trebuie sa stie ca in Romania, exista, in Resita, Muzeul Locomotivelor, unde se pot admira ultimele 16 exponate din diverse perioade, cea mai importanta fiind locomotiva care poarta numele de “Resicza”, una dintre cele trei locomotive special concepute pentru zona sud-estica a Europei, proiectata de catre John Haswell, inginer si designer de locomotive, de origine scotiana, foarte cunoscut in epoca.
