Am putea crede ca rolele sunt o inventie recenta, avand in vedere succesul de care se bucura, mai ales in randul tinerilor. In realitate, existenta patinelor cu rotile este consemnata inca din secolul al XVIII-lea si cel care le-a conceput este John Joseph Merlin, originar din Huy, Belgia (desi unele indicii, nesigure, arata ca acestea ar fi fost cunoscute inca din secolul precedent, in Olanda). In jurul anului 1760, Merlin a avut ideea de a adapta modelul patinelor pentru gheata, fixand pe partea inferioara a unei placi din lemn roti din metal. Era vorba de cinci roti, cu diametru diferit, cele din mijloc fiind mai mari decat cele de la capete, asezate una dupa alta, asa cum au, astazi, rolele utilizate in competitiile de viteza. Mai erau prevazute cu o frana, in partea din spate, care se pare ca nu prea functiona, de vreme ce se spune ca inventatorul, incercand sa isi probeze patinele, s-a izbit intr-o oglinda, intr-atat de puternic, incat a fost pe punctul sa isi piarda viata. Oricum, acest model este valorificat, in mare parte, si la rolele moderne, fara schimbari esentiale.
Ideea rolelor a prins si, cativa ani mai tarziu, in 1789, un francez, Maximiliaan Lodewijik Van Lede, a construit unele asemanatoare cu ale lui Merlin, aparitia lui, pe strazile Parisului, fiind considerata, la vremea respectiva, de-a dreptul excentrica. Abia in 1819, tot un francez, Francois Petibled, a obtinut primul brevet pentru patine cu trei roti in linie, care puteau fi confectionate din lemn sau din metal. Placa se fixa de incaltaminte prin niste curele si era prevazuta si cu un “opritor”. Plimbatul cu rolele a devenit, in scurt timp, o moda, in marile orase din Europa si din America. Materialele din care se fabricau rolele, in secolul al XIX-lea, s-au mai imbunatatit, inlocuindu-se lemnul cu alama, dar fara performante deosebite, aderenta la sol fiind destul de slaba, mai ales ca suprafata de rulare (de obicei, trotuarul) nu era dintre cele mai bune.
Rolele cu osie mobila au fost inventate de americanul James Leonard Plimpton, in 1863, el insusi numindu-le “rocking skate”. Aveau patru roti din lemn, montate pe doua osii, singurul punct slab al modelului fiind uzura prematura a rotilor. Din acest motiv, Plimpton a incercat sa perfectioneze rolele, adaugandu-le, de-a lungul, o bara din bronz si un sistem de lubrifiere, care sa incetineasca uzura.
In 1884, Levant Marvin Richardson adauga rolelor lui Plimpton rulmenti si imbraca rotile in cauciuc, ceea ce amelioreaza substantial calitatea deplasarii, iar din 1907, un inginer suedez, Sven Wingqvist, monteaza rolelor rulmenti cu bile, aceasta varianta intrand pe piata cu succes. In anii urmatori nu se mai produc schimbari importante.
Dupa 1980, apar rotile din poliuretan, cu numeroase avantaje si pentru producatori si pentru utilizatorii de role. Tot de la aceasta data se face clar distinctia intre termenul “role” (cu gheata insurubata pe platforma) si “patine cu rotile” (patinele legandu-se de incaltaminte, cu ajutorul unor curele).
Prima marca inregistrata de role (in sensul modern al cuvantului) este “Rollerblade”, creata de Scott et Brennan Olson, in Minneapolis (SUA), in 1983. Cei doi fondatori ai companiei erau doi hocheisti americani profesionisti, care, din intamplare, au descoperit, intr-un butic, niste vechi patine cu rotile in linie, si s-au hotarat sa le monteze la patinele lor pentru gheata, pentru a se putea antrena si in afara sezonului de iarna. Ideea a avut succes imediat, chiar si schiorii fiind incantati de acest sport de vara, astfel incat, strazile din Minneapolis au fost invadate de role. “Rollerblade”, in timp, a devenit, mai intai, filiala a “Benetton Sports System”, iar din 2003, a fost cumparata de “Tecnica”. La nivel mondial, “Rollerblade” a devenit sinonim cu produsul si cu un stil de viata sportiv, spre disperarea concurentei. Din 1994, Rollerblade a introdus un nou sistem de franare – Active Brake Technology – o frana care se activeaza cu calcaiul, simultana cu reechilibrarea instinctiva a corpului.
In prezent, mersul cu rolele este practicat de diverse categorii de persoane, de la copii, pana la sportivii profesionisti. Rolele se pot folosi pentru plimbare, pentru roller fitness, pentru concursuri. In multe metropole ale lumii – Paris, Berlin, Londra, Amsterdam, Bruxelles, San Francisco etc. – vinerea si sambata seara, strazile sunt pline de rolleri. “Friday Night Fever” este initiativa, din anii ’90, a asociatiei “Pari Roller”, care si-a propus sa incurajeze acest gen de miscare (chiar si ca modalitate de transport la scoala sau la serviciu). In prezent, plimbarea cu rolele, vinerea seara, aduna in Paris, peste 20 000 de persoane.
Incepand cu 1925, la Chicago, s-a initiat Roller Derby, care, la inceput, a fost conceput ca o cursa de anduranta, pentru profesionisti, pe o distanta (simulata), echivalenta cu distanta New York – Los Angeles. Ulterior, concursuri asemanatoare (individuale sau in echipa), pentru rolleri, au aparut si in Europa. Dupa anul 2000, in Statele Unite ale Americii, in mare voga este o competitie derivata din Roller Derby, numita “rollerjam”, pentru echipe, un amestec de mai multe probe – roller skating, short track (viteza), free fight (lupte libere)– in timpul carora aproape toate strategiile sunt admise, desi exista si arbitri, al caror rol este, mai degraba, de a amuza spectatorii. Profilul practicantului de “rollerjam” se defineste prin curaj, nonconformism, forta, o latura “punk”, mai mult sau mai putin evidenta. Intrecerea presupune folosirea echipamentului de protectie adecvat, pentru genunchi, coate, umeri, casca etc.
Exista si roller acrobatic (Roller Freestyle), foarte spectaculos – slalom, sarituri, rampa (half pipe), “street” (figuri legate de obstacolele din strada – borduri, scari etc.), “shuffle” (figuri pe sol, facute prin derapaj, la mare viteza), dans pe role, hockey pe role, “vitness” (viteza combinata cu fitness pe role) – practic, o infinitate de posibilitati de a folosi rolele, practicand un sport complet.
.){kind=link}