Ciocănitoarea aurie (Colaptes auratus), pasăre întâlnită la altitudini mai mari de 1600 m

Ciocanitoarea aurie (Colaptes auratus) este o pasare partial migratoare care traieste intr-o mare varietate de habitate, in padurile tropicale mixte, de stejari sau pini, in gradinile si parcurile urbane cat si in zonele agricole, in campiile intinse cu putini copaci si zonele cu arbusti pitici.

Poate fi intalnita pana la altitudini de 1600-3500 m. Arealul sau se intinde in America Centrala si de Nord, Canada, SUA, Cuba, Alaska, Groenlanda si Nicaragua. In sezonul de iarna migreaza din regiunile nordice in Mexic.

Aceasta pasare are lungimea corpului de 30-35 cm, deschiderea aripilor de 42-50 cm si greutatea de 100-175 g. Ciocul este lung de 4,3 cm, se aseamana cu o dalta ascutita si putin curbata, are un colorit gri-cenusiu. Coada este lunga de 12 cm, formata din pene de culoare inchisa, tartita este alba.

Picioarele au un colorit abastru-gri sunt scurte, robuste si zygodactile – au doua degete indreptate inainte si doua spre spate – sunt terminate cu gheare ascutite si curbate. Aceste particularitati ale picioarelor le ajuta sa se catere cu usurinta si sa stea pe trunchiurile copacilor.

Penajul este la fel la ambele sexe.

Pe partea posterioara a corpului si pe aripi coloritul este maroniu cu pete negre, pieptul si abdomenul sunt bej stropite cu puncte negre si maro. La gusa are o pata neagra in forma de semiluna, care la femele este mai mica, iar pe obraji doar la masculi apare cate o dunga neagra. La aripi si coada exista cateva pene de culoare galbena. Ochii sunt mari ca doua margele maro-inchis, iar pe cap, la ceafa apare cate o pata rosie carcateristica acestei specii.

Ciocanitoarea aurie isi cauta hrana atat in copaci cat si pe sol.

Mananca in special mici nevertebrate, mai ales furnici, lacuste, greieri, termite, molii, afide, gandaci, viespi, paianjeni, omizi si diferite larve de insecte. De asemenea, este o mare consumatoare de fructe de padure – cirese, mure, afine, capsuni, fructe de paducel, dud, eucalipt si frasin.

Mananca si seminte, cereale cum sunt de exemplu semintele de grau, ovaz si secara. Nu refuza nici legumele sau fructele din livezi si gradini cum sunt merele, perele, piersicile, curmalele, strugurii, prunele etc.

Deseori poate fi observata mergand pe sol cautand musuroaiele de furnici, sapand in sol direct in cuiburile acestora si scotand furnicile cu ciocul tare si limba sa extensibila, usor tepoasa, lunga si lipicioasa. In copaci isi foloseste ciocul pentru a face gauri doar in partea uscata a scoartei acestora pentru a gasi diferite insecte sau larvele acestora. De multe ori poate fi auzita de la distante mari datorita sunetele puternice pe care le scoate.

Masculul are un fluierat ca un fel de raset vesel, care este mult diferit de cel al altor specii de pasari. Ciocanitorile aurii au un puternic instinct teritorial, exemplarele de acelasi sex pot deveni deseori agresive intre ele in dorinta lor de a-si apara zona in care se afla.

In perioada de imperechere – din luna februarie si pana in luna iulie – femela este cea care isi alege masculul. Apoi amandoi incep sa-si construiasca impreuna un cuib, realizand cu ciocul ascutit propia scorbura in trunchiul unui copac batran. De obicei cuibul trebuie sa fie facut la o inaltime de aproximativ 2,5-7 m de sol, ca o scorbura adanca de 24-45 cm, in care intrarea sa fie de cel mult 10 cm.

Fiecare femela depune un numar foarte mare de oua care variaza intre 3-12 dar in cele mai multe cazuri este de 6-8. Acestea sunt albe, de forma ovala si cantaresc aproximativ 7 g. Din aceasta ponta supravietuiesc de obicei 3-4 pui, iar in cazul cand mor toti femela incepe sa realizeze a doua ponta. Ouale sunt clocite de ambele pasari, masculul le incubeaza mai ales noaptea, iar femela ziua.

Dupa eclozarea oualor apar puii golasi, care la inceput nu vad si sunt foarte neajutorati.

Abia dupa 6 zile pielea lor incepe sa devina mai rezistenta si se acopera de pene. Atat femelam cat si masculul au grija de puii lor, ii hranesc timp de aproape o luna cu furnici adunate de pe pamant sau cu insecte si larve de insecte culese cu ciocul din crapaturile scoartei copacilor. Apoi puii incep sa zboare, mai stau aproape de parinti timp de 14-21 zile si in cele din urma parasesc definitiv cuibul si devin independenti.

Speranta de supravietuire la ciocanitoarea aurie este de 6-9 ani in mediul ei natural. Principalii sai dusmani sunt ratonii, serpii, soimii, ulii, care ii ataca puii si ii mananca ouale.

Ciocanitoarea aurie face parte din ordinul Piciformes, familia Picidae si nu este o specie in pericol de disparitie.

Video – Ciocanitoarea aurie (Colaptes auratus):