Home Animale Coelophysis, dinozaurul din Triasic descoperit în America: descoperire și trăsături

Coelophysis, dinozaurul din Triasic descoperit în America: descoperire și trăsături

0

Coelophysis, un dinozaur carnivor din Triasicul superior, a trăit cu aproximativ 215 milioane de ani în urmă, fiind unul dintre primii prădători agili ai erei mezozoice.

Descoperirea fosilelor de Coelophysis în New Mexico

Dinozaurul Coelophysis a trait in era Mezozoica, in Triasicul superior, cu 215 milioane de ani in urma. Era o specie destul de mica care se inrudea cu Saltopusul si Procompsognathusul – ale caror fosile dateaza din aceeasi perioada.

Una dintre aceste specii era dinozaurul Coelophysis bauri ale carui ramasite fosile au fost descoperite in anul 1947 in urma unei expeditii facute in New Mexico (SUA) si condusa de Edwin Colbert. Acest paleontolog a gasit peste 1000 de schelete fosilizate ale acestor animale preistorice, care se pare ca ar fi murit in urma unei calamitati naturale.

Mai tarziu, in anul 1889, acest dinozaur este descris de catre paleontologul Edward Drinker Cope, pe baza analizei unui numar mare de schelete complete. Dupa descoperirea lui Edwin Colbert, alte oase fosilizate care au apartinut atat unor dinozauri mici cat si adulti au fost gasite in regiunile din Arizona si Utah.

Trăsături fizice și adaptări pentru vânătoare

Acesti dinozauri se asemanau cu hienele de azi, erau nascuti pentru a alerga cu viteze foarte mari (de aproximativ 20 km/h) si pentru a ucide cu sange rece. In corpul unui schelet in zona stomacului s-a gasit un mic schelet de Coelophysis – fapt ce demonstreaza ca acesti fiorosi carnivori erau canibali.

Ei se hraneau cu mamifere mici, cum sunt de exemplu soparlele, insa daca ii innebunea foamea se hraneau copios si cu rudele lor apropiate. Aveau capul alungit si gatul subtire si lung, maxilarele botului erau prevazute cu dinti ascutiti, unii mai mari si altii mai mici, in numar de 25, perfecti pentru temperamentul lor carnivor. Daca erau rupti sau cadeau, in locul lor cresteau altii noi.

Coelophysis

Erau foarte energici si rapizi, adevarati atleti care spintecau aerul, intinzand fiecare gatul si coada – foarte lungi si subtiri. Aveau picioarele mari si usoare, formate din oase goale si cu pereti subtiri, iar trei dintre cele cinci degete aveau gheare tari, ascutite si mai lungi.

Comportament social și stil de viață

Traiau in grupuri, erau destul de sociabili, preferau sa cutreiere padurile inalte in apropiere de rauri si lacuri, unde isi gaseau cu usurinta hrana preferata – soparle, pesti, insecte mari etc.

Analiza unor schelete de pui gasite alaturi de cele ale mamelor arata ca acesti dinozauri traiau in subgrupuri familiale si de asemenea s-a observat ca animalele tinere aveau capul putin mai mare decat al adultilor. Pe parcursul dezvoltarii insa acestia ajungeau la dimensiunile adultilor. Paleontologii au estimat ca la maturitate aceste animale aveau lungimea de 3 m si greutatea de 15-30 kg.

Acesti dinozauri agili si periculosi foloseau o strategie de atac in grup cand plecau la vanatoare, doar asa reuseau sa doboare un dinozaur mare. Faptul ca paleontologul Edwin Colbert a gasit ramasite fosilizate de pesti in zona scheletului unui dinozaur, in cavitatea abdominala a acestuia, arata ca acest Coelophysis era un vanator unilateral, care pleca la pescuit impreuna cu fratii lui de sange, in apele nu foarte adanci ale raurilor, populate cu pesti.

Dinozaurul Coelophysis face parte din ordinul Saurischia si familia Coelophysidae.

Coelophysis și mediul său de viață din Triasic

În Triasicul superior, peisajul din zona Americii de Nord era dominat de păduri de conifere și râuri puțin adânci, oferind un mediu ideal pentru Coelophysis. Dinozaurii din această perioadă au evoluat pentru a se adapta la un climat cald și umed, cu sezoane distincte și vegetație abundentă. Coelophysis prospera în aceste habitate, găsindu-și hrană ușor printre reptilele mici, amfibieni și insectele mari.

Fiind un carnivor de mici dimensiuni, el își găsea adesea adăpost și în zonele împădurite, de unde putea vâna eficient. Analiza fosilelor arată că și-a dezvoltat o adaptare socială, trăind în grupuri pentru o mai bună protecție împotriva prădătorilor mai mari și pentru a colabora în căutarea hranei. Această adaptare l-a ajutat să devină unul dintre prădătorii de succes ai epocii sale, exploatând toate resursele oferite de mediul său.

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Exit mobile version