Coloana infinită este cunoscută de mulţi şi sub numele de Coloana Infinitului, însă această denumire este greşită. Aceasta este o lucrare a sculptorului Constantin Brâncuşi şi face parte din frumoasa trilogie ce poartă numele de Ansamblul Monumental din oraşul Târgu Jiu şi care are în componenţa sa, pe lângă Coloana Infinită şi Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului. Acestea au fost executate şi concepute de acelaşi Constantin Brâncuşi, sculptor de origine română.
Coloana infinită a fost inaugurată la data de 27 octombrie, în anul 1938 şi are o înălţime nici mai mare, nici mai mică de 29.330 de metri, reprezentând suma a 15 moduli de formă octaedrică, suprapuşi şi având totodată şi la marginile sale câte o jumătate de modul, aceştia fiind numiți de către însuşi autorul lor, simplu „mărgele”.
Sculptura reprezintă, practic, o stilizare adevărată a coloanelor funerare care erau specifice în sudul României. Iniţial, Coloana Infinită a fost denumită „Coloana recunoştinţei fără sfârşit”, fiind dedicată soldaţilor români ce au căzut în Primul Război Monial, în anul 1916, în timpul luptelor de pe malul Jiului.
Se poate spune că proiectul lui Brâncuşi este mult mai vechi, având în vedere că au existat dovezi conform cărora acesta trebuia să ia fiinţă mai timpuriu. Încă din anul 1909, în cadrul atelierului lui C-tin Brâncuşi au existat bârne şi trunchiuri, cât şi coloane trunchiate de lemn, toate fiind semnele unei riguroase pregătiri.
Coloana infinită a avut totodată şi un proiect precedent, Brâncuşi având o expunere a unei versiuni, care a purtat numele de „Proiect arhitectural”, încă din anul 1918. Finalmente, în anul 1933, în cadrul expoziţiei de la New York, Constantin Brâncuşi îşi expune proiectul ce se numea, în cele din urmă, Coloana fără sfârşit sau Coloana Infinită, căreia sculptorul adesea i se adresa ca fiind „un proiect de coloană care dacă ar fi mărită, ar putea cu siguranţă să sprijine întreaga boltă cerească”.
În anul 1937, este turnată coloana, în luna septembrie, în cadrul Atelierelor Centrale din Petroşani sub îndrumarea şefului de proiect ce se numea Ştefan Georgescu Gorjan, sprijinit de către inginerul Nicolae Hasnas, cel care se ocupa cu execuţia şi cu calculele şi de către maistrul şef, pe nume Ion Romosan care se ocupa de coordonarea execuţiei stâlpului din centru.
Execuţia tiparului de lemn al mărgelelor a fost realizată de Carol Flisec, un maistru tâmplar. Toţi aceştia au lucrat în colaborare directă cu sculptorul Brâncuşi, geniul creator al acestei capodopere, care tocmai sosise la Paris la acel moment, special pentru a participa la supravegherea turnării coloanei.
Coloana are următoarele elemente componente:
- un nucleu metalic, construit în totalitate din țeavă, având o latură de 42 de centimetri, fiind asamblat din 3 tronsoane, fiecare cu o lungime de 8,93 de metri, 10 metri, respectiv 9.4 metri.
- Fundația realizată din beton, ajunge până la 5 metri adâncime, are o formă de trunchi de piramidă cu întreaga bază orientată în jos, măsurând 4.5 metri.
- „Mărgelele”, așa cum le-a numit însuși Constantin Brâncuși, realizate din fontă, fiind înșirate de-a lungul nucleului, într-un total de 17. Aici avem semielementul de la baza ce are 136 de centimetri înălțime, cei 15 moduli de formă octaedrică, având fiecare 1.8 m înălțime și un alt semielement, dar de data aceasta la vârf are înălțimea totală de 90 cm.
Coloana infinită a fost alămită chiar după construcţie, pe loc, fiind aplicată sârmă de alamă prin tehnica pulverizării, tehnică folosită pentru prima dată pe teritoriul României, fiind adusă special atunci din Elveţia.
Coloana infinită are o greutate totală de 29.173 de kilograme, aceasta însemnând suma dintre nucleu şi mărgele. Constantin Brâncuşi a mai fost sprijinit şi de Areția Tătărescu, cea care fost comanditara lucrării de altfel, ea ajutându-l pe sculptor să primească tot suportul financiar şi tot sprijinul necesar pentru a putea demara acţiunea.
Deşi în anii 1950 conducerea guvernului român, care a fost la acel moment dat aflat sub influenţa sovietică, a dorit să dărâme coloana infinită, ea fiind considerată un exemplu tipic de sculptură burgheză, acest plan nu a reuşit.
Între anii 1988 şi 2000, construcţia a fost complet restaurată şi datorită ajutorului acordat de o colaborare din partea Guvernului României şi a Fondului Mondial al Monumentelor, dar şi al Băncii Mondiale şi a altor grupuri naţionale, cât şi internaţionale.
Sculptorul Santiago Calatrava a încercat, la un moment dat, să copieze coloana infinită a lui Constantin Brâncuşi, chiar el recunoscând că s-a inspirat din aceasta, însă obeliscul ridicat de el la Madrid, realizat din bronz şi din oţel, are înălţimea de 1.2 metri.
Acesta este amplasat în Piaţa de Castilla, chiar lângă turnurile Poarta Europei. Însă din fericire acest monument ce se află pe teritoriul României cu greu poate fi imitat şi reprezintă una dintre comorile naţiunii noastre, bineînţeles, înainte de toate, alături de celelalte două opere ale sale – Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului.
Peisajul înconjurător adaugă un strat de frumusețe și calm, atrăgând nu doar admiratori ai artei, ci și pe cei în căutarea liniștii în natură.
Evenimentele culturale care au loc aici periodic transformă spațiul în jurul Coloanei într-un loc de întâlnire pentru comunitate și vizitatori.
Coloana Infinită continuă să inspire artiști și sculptori din întreaga lume, fiind un punct de referință în studiul și aprecierea artei moderne.
