Constelatia circumpolara Ursa Minor a fost una din cele 48 de constelatii originale inregistrate de Ptolemeu in secolul 2, si ramane una din cele 88 de constelatii moderne recunoscute de Uniunea Astronomica Internationala. In prezent, Ursa Minor este locatia polului nord ceresc, dar in cateva secole, din cauza precesiei echinoctiilor, acest lucru se va schimba. Ursa Minor ocupa 256 de grade patrate pe cer si se afla pe locul 56 in topul celor mai mari constelatii. Aceasta contine 7 stele principale in asterismul sau si are 23 de stele desemnate Bayer/Flamsteed. Ursa Minor se invecineaza cu urmatoarele constelatii: Draco, Camelopardalis si Cepheus. Aceasta constelatie este vizibila pentru toti observatorii care traiesc la latitudini cuprinse intre +90 de grade si -10 grade si este vazuta cel mai bine la apogeul sau din cursul lunii iunie.
Amanunte importante despre Ursa Minor
Exista o ploaie anuala de meteoriti asociata cu Ursa Minor, numita Ursidele. Aceasta ploaie incepe in jurul datei de 17 decembrie a fiecarui an, iar activitatea sa poate dura pana la sfarsitul lunii. Ploaia de meteoriti este considerata a fi asociata cu cometa Tuttle si a fost probabil descoperita de William F. Denning in secolul 20. Data in care activitatea meteoritilor atinge punctul culminant este 22 decembrie (in timpul unei perioade de 12 ore) si un observator se poate astepta sa vada aproximativ 10 meteoriti pe ora, in medie.
In mitologie, Ursa Minor reprezinta un pui de urs cu o coada foarte lunga. Acest lucru izvoraste probabil din povestea in care Callisto si fiul ei au fost plasati pe cer ca o ursoaica si puiul ei. Se crede ca alungirea cozii puiului de urs se datoreaza pendularii sale in jurul Stelei Nordului. In unele mitologii, cele sapte stele ale Carului Mic erau considerate a fi Hesperidele, fiicele lui Atlas, sau “aripa dragonului”, in altele. Desi asterismul Carul Mic este ceva mai greu de recunoscut, deoarece stelele sale sunt mult mai palide, odata ce ai inteles modelul, ti-l vei aminti pentru totdeauna. Cum este posibil acest lucru? Steaua de la capatul manerului Carului Mic este Polaris, Steaua Nordului. Polaris este usor de identificat prin trasarea unei linii imaginare prin cele doua stele care formeaza capatul “castronului” Carului Mare si prin extinderea acelei linii pana la o distanta de 5 ori mai mare.
Desi Ursa Minor are putine obiecte importante si este nevoie de un telescop mare pentru ca acestea sa poata fi vazute, asta nu inseamna ca aceasta constelatie nu este interesanta. Un lucru de remarcat este reprezentat chiar de stelele sale. Cele patru stele din “castronul” Carului Mic sunt neobisnuite deoarece au magnitudinile 2,3,4 si 5. Beta are magnitudinea 2, Gamma are magnitudinea 3, Zeta are magnitudinea 4, iar Eta are magnitudinea 5.
Stelele principale
Cea mai stralucitoare stea din constelatie este Polaris (Alpha Ursae Minoris). Polaris este cunoscuta si drept Steaua Nordului sau Steaua Polara. Desi Polaris se afla la 430 de ani lumina distanta de Pamant, in prezent, aceasta stea se afla cel mai aproape de polul nord ceresc. Alpha Ursae Minoris este o stea supergiganta de secventa principala. In anul 1780, Sir William Herschel a observat ceva ciudat atunci cand a privit steaua Polaris cu ajutorul unui telescop, si anume, ca aceasta avea o stea insotitoare. De aici rezulta ca Polaris este o stea binara, dar asta nu e tot.
Cand astronomii au examinat spectrul lui Polaris B, ei au observat ca aceasta stea are la randul ei o insotitoare spectroscopica, ceea ce inseamna ca Polaris este un sistem stelar tertiar. Un alt amanunt uimitor al stelei Polaris este faptul ca Polaris A este o stea variabila Cefeida. Desi schimbarile sale in luminozitate sunt foarte mici (aproximativ 0,15 magnitudini o data la 3,97 de zile), Polaris este acum cu 15% mai luminoasa fata de prima data cand a inceput sa fie studiata, iar perioada sa de variabilitate s-a lungit cu aproximativ 8 secunde in fiecare an de-atunci. Toate aceste detalii fac din Polaris o stea cu adevarat uimitoare.
Kochab (Beta Ursae Minoris) se afla la 127 de ani lumina distanta de sistemul nostru solar. Aceasta giganta portocalie este de 130 de ori mai stralucitoare decat soarele nostru. Acum aproximativ 3000 de ani, Kochab era Steaua Nordului, insa, pe masura ce miscarea precesionala a Pamantului s-a schimbat, pozitia acestei stele s-a schimbat si ea. Totusi, chiar si atunci cand era Steaua Nordului, Kochab nu se afla atat de aproape de nordul ceresc, cum este cazul lui Polaris.
Pherkad (Gamma Ursae Minoris) apartine clasei spectrale A3 si se afla la aproximativ 480 de ani lumina distanta. Aceasta stea este si ea destul de speciala, deoarece este o stea variabila Delta Scuti, iar luminozitatea sa variaza cu 0,05 magnitudini cu o perioada de 3,43 de ore. Desi nu vei observa nicio schimbare in timp ce doar o privesti, imagineaza-ti puterea din spatele unei stele care straluceste de 1100 de ori mai puternic decat soarele si are o raza de 15 ori mai mare decat acesta.
Epsilon Ursae Minoris este o stea binara spectroscopica cu eclipsa, care se afla la 347 de ani lumina distanta. Aceasta este clasificata ca o giganta galbena de tip G, a carei magnitudine aparenta medie este de 4,21. In plus fata de schimbarile de luminozitate datorate eclipselor, sistemul este clasificat si ca o stea variabila de tip RS Canum Venaticorum – luminozitatea sa variaza de la magnitudinea 4,19 pana la magnitudinea 4,23, cu o perioada de 39,48 de zile (care este si perioada orbitala a binarei). In jurul stelei binare orbiteaza o a treia componenta, Epsilon Ursae Minoris B, care este o stea cu magnitudinea de 11, ce se afla la o distanta de 77 secunde de arc.
Delta Ursae Minoris se afla la aproximativ 183 de ani lumina distanta si este cunoscuta sub numele de Pherkard. Desi aceasta nu este la fel de mareata ca suratele ei, ea este totusi o pitica alba de secventa principala de tip A. RR Ursae Minoris este o stea variabila, asa cum indica si litera dubla care i-a fos desemnata. Desi schimbarile sunt foarte mici (magnitudinea de 4,73 la minim si cea de 4,53 la maxim), perioada este cea care conteaza in acest caz. Schimbarile au loc pe o perioada de 748,9 zile. Acest lucru inseamna ca RR a fost extrem de studiata pentru a confirma ca nu are nicio insotitoare spectroscopica, iar pana acum nu a fost gasita niciuna.
