Cornul abundenţei – expresie, metaforă şi simbol

Cornul abundenţei (în latină “cornu copiae” – “cornu”/ “corn” și ”copia”/ “abundență”, “cornucopia”, în engleză), expresie şi simbol, își are originea în mitologia greco-romană și a devenit, de-a lungul timpului, o imagine universală a belșugului, prosperității, fertilităţii, norocului şi a lucrurilor bune, inepuizabile.

Cornul abundenţei – originea mitologică

Miturile greceşti povestesc că pruncul Zeus, fiul lui Cronos şi al Rheei, fiica Pământului-mamă (Gaia), ar fi fost ascuns într-o peşteră din Creta (sau din Arcadia), pentru a fi protejat de tatăl său, Cronos, care își devora copiii nou-născuţi, pentru a nu se împlini profeţia că unul dintre aceştia îl va detrona. Se mai spune că Zeus a fost hrănit de o nimfă (divinitate feminină a naturii) cu laptele caprei Amaltheea, care avea “un corn magic”/ “cornucopia” (care producea cantităţi nesfârşite de hrană şi băutură).

În alte legende, se relatează că Zeus ar fi rupt din greșeală unul dintre coarnele caprei, iar acesta a căpătat puterea de a se umple la nesfârșit cu orice își dorea posesorul: fructe, flori, hrană de orice fel, astfel născându-se “cornul abundenţei” .

Există şi alte mituri şi un poem al poetului grec Pindar (secolul al V-lea i.Hr.), care spun că Hercule/ Heracle, cel mai viteaz dintre eroii mitologiei greco-romane, s-a luptat cu puternicul zeu-râu Achelous (care avea capacitatea de a se metamorfoza în şarpe sau taur), pentru mâna Deianirei, iar Heracle a rupt cornul de taur al lui Achelous. Zeul răului ar fi reuşit să-şi recupereze cornul, dându-i în schimb, lui Heracle, cornul Amaltheei, “Cornul abundenţei”, din care se revărsau fructe, flori, legume, monede.

Cornul abundenţei – valoare simbolică

Având la bază aceste legende din antichitatea greco-romană, “Cornul abundenţei” a devenit, în timp, o metaforă si simbol, pentru a exprima:

• Belșug și fertilitate – cornul, plin de fructe, grâne, flori, semnifică roadele pământului și capacitatea naturii de a se reînnoi.
• Prosperitate și noroc – în arta romană și, ulterior, în Renaștere, “cornucopia” apare în mâinile zeițelorFortuna (Zeiţa norocului), Abundancia (zeiţa abundenţei şi prosperităţii, personificare a virtuţilor în cultul religios) sau Ceres (zeiţa agriculturii, a cerealelor, a fertilităţii, protectoare a relaţiilor familiale şi a mamelor).
• Generozitate și bogăție – în Evul Mediu și în epoca modernă, imaginea a devenit un simbol laic al bunăstării și ospitalității.
• Simbol modern – astăzi, “cornul abundenței” apare frecvent în arta decorativă, pe steme, bancnote sau în tradițiile legate de sărbătorirea recoltelor.

Simboluri mitologice asemănătoare “Cornului abundenței”

Există, încă din antichitate, şi alte simboluri cu semnificaţii similare “Cornului abundenței”:

• Vasul cu provizii al zeiței Demetra (pythos – vas mare de ceramică pentru depozitarea hranei) – simbol al recoltelor și hranei nesfârșite. În mitologia greacă, Demeter este zeiţa agriculturii (figură corespondentă a lui Ceres, la romani), a recoltei şi fertilităţii pământului. Este înfăţişată adesea cu snopi de grâu în braţe sau cu un “corn al abundenţei”.
• Amfora lui Dionysos – butoiul sau amfora nesecată/ vasul cu vin inepuizabil al zeului viţei de vie şi vinului, legat de sărbătoare, vitalitate, fertilitate, extaz
• Coșul cu roade (cista mystica) – obiect sacru în “misterele eleusine”, dedicate zeiţelor Demetra şi Persefona, simbol al fertilității ascunse.
• Cornul inorogului (unicornii medievali) – simbol mdieval, văzut ca izvor de vindecare și protecție, expresie a bogăţiei spirituale.
• Sacul lui Pluto (stăpânul lumii subterane, zeul grec al bogăției, asociat cu mineralele şi seminţele din adâncul Pământului) – o sursă inepuizabilă a abundenței.
• Pomul vieții – prezent în multe mitologii (mesopotamiană, persană, biblică, nordică), este simbol al regenerării și hranei spirituale, al conexiunii dintre cer şi pământ.

“Cornu Copiae” în artă (sculptură, pictură, decorațiuni)

Cornul abundenței (Cornu Copiae) apare extrem de des în artă, din Antichitate până în epoca modernă, adaptat de fiecare epocă pentru a exprima ideea de belșug, fertilitate și prosperitate.

În antichitate, este prezent pe monede, fresce, mozaicuri și sculpturi. De pildă, în mozaicurile romane, zeiţa Fortuna este adesea reprezentată cu un corn plin de fructe și spice.

În Evul Mediu și Renaștere, Cornul abundenței apare în picturi alegorice, asociat cu anotimpurile (mai ales toamna) sau cu personificarea continentelor și a fertilității. În Renaștere, artiștii îl foloseau în scene mitologice sau alegorii ale Prosperității și Bunăstării. Sunt celebre, de exemplu, picturile lui Rubens (“Abundantia” – o femeie personificând abundența ține cornul plin de fructe și flori), ale lui Brueghel cel Bătrân (“Alegoria abundenței” – Cornu Copiae revărsându-se cu roade). Palatele baroce (Versailles, Schönbrunn) au decorațiuni sculptate cu cornuri ale abundenței, folosite ca simbol al prosperității regale.

Fântâni monumentale (din Roma, Viena, Paris) sunt decorate cu figuri feminine cu cornuri ale abundenței, din care curg apă sau fructe sculptate. Stema Franței revoluționare (1790) conținea cornuri ale abundenței ca simbol al bunăstării republicii.

În epoca modernă, îl găsim în heraldică și pe blazoane (semn al prosperității comunităților), ca decor arhitectural, pe clădiri publice, fântâni, piețe (adesea lângă figuri de zeițe sau ca element ornamental), în arta populară și decorativă apare pe tapiserii, gravuri, mobilier sculptat.

Cornul abundenței apare pe stema Columbiei, stema Venezuelei, pe bancnote și sigilii oficiale din mai multe țări. De asemenea,“Thanksgiving” (SUA)/ “ Ziua Recunoştinţei”, o sărbătoare a familiei, în care se mulţumeşte pentru recolta de peste an, zi surprinsă în diverse reprezentări artistice moderne (gravuri, picturi, ilustrații), este prezent cornul abundenței, plin cu dovleci, porumb și fructe de toamnă.

Cornul abundenţei ca metaforă, în literatură şi în limbajul cotidian

Se poate constata că, în epoca modernă, atunci când “cornul abundenţei” apare ca expresie în literatură sau în limbajul obişnuit, se produce o abstractizare a înţelesului (uneori chiar şi o deplasare/ o degradare a semnificaţiei), în sensul că expresia face referire la “abundenţă”, dar, de cele mai multe ori, in mod ironic, cu trimitere la sentimente, stări de spirit (frecvent negative).

Iată câteva exemple relevante: “O cornucopia/ abundenţă de minciuni şi regrete”, “Viața era o abundență de pierderi, toată lumea se clătina pe marginea ei tot timpul, toate lucrurile prețioase fiind în pericol în fiecare clipă” (Liese O’Halloran Schwarz), “O căsătorie este fie un corn al abundenței, fie o abundență de coarne” (Frédéric Dard), “Cornul abundenței tinereții pare fără fund, până într-o zi când îți dai seama că e gol, că toate merele de aur sunt mâncate și parfumurile sale s-au evaporat” (Marc Behm), “Abundența: un fel de corn purtat de unii care au noroc” (Georges-Armand Masson) etc.