Crăciunul islandez a fost întotdeauna altfel decât la noi sau în alte ţări. Felul în care petrec islandezii sărbătorile de iarnă ar putea să ne inspire, mai ales la sfârşitul acestui an 2020, atât de complicat din cauza pandemiei şi cu atâtea restricţii.
Ne-am obişnuit – şi este firesc să fie aşa – că fiecare are libertatea de a alege modul în care să se bucure de sărbători şi ce sens să le confere acestora, în funcţie de reperele şi dorinţele personale, în funcţie de tradiţiile locului, de convingeri, credinţe etc. Trăim în interiorul unor arhetipuri mai vechi sau mai noi şi, conştientizând sau nu, ne supunem repetabilităţii unor gesturi, acţiuni, pe care le facem în virtutea obişnuinţei.
Până la acest moment, având în vedere anii anteriori, aproape că nu ne puteam imagina sărbătorile de iarnă fără frenezia cumpărăturilor, fără târgurile de Crăciun, fără podoabe, străluciri, promoţii, reduceri, vizite, plimbări, mondenităţi etc.
Sărbătoarea Crăciunului devenise cel mai scump brand din lume, cu venituri uriaşe pentru companiile, societăţile comerciale, organizaţiile de toate felurile, care o promovau in diverse moduri, dimensiunea sacră a sărbătorii de Crăciun fiind pusă în umbră de cea profană, “comercială”. Pe de altă parte, fenomenul mondializării a dus, treptat, la schimbări de mentalitate, generate de contaminări între între credinţe, religii, tradiţii.
Sărbătorile 2020, altfel…
Anul 2020 ne-a impus alte reguli, ritmul vieţii s-a încetinit, distanţarea socială a devenit regulă, până când omenirea va reuşi să depăşească această criză majoră, din care suntem toţi parte. În aceste condiţii trebuie să regândim şi sărbătorile, să reclădim reperele realităţii, fără agitaţia de altădată specifică acestei perioade.
Ar putea fi, până la o urmă, şi o şansă de reîntoarcere spre noi înşine, de a ne (re)conecta la alte valori, la o paradigmă spirituală mai profundă. Poate că, din cine ştie ce raţiuni, felul în care a “evoluat” fiinţa umană a dus la o stare de “urgenţă”, care nu este numai cea impusă de autorităţi în pandemie, ci este şi un avertisment pentru dimensiunea noastră spirituală, o ocazie de a (re)învaţa simplitatea firească, de a fi recunoscători pentru ceea ce suntem si ceea ce avem.
Crăciunul islandez – o sărbătoare inedită
Fără a uita de specificul nostru naţional, Crăciunul islandez ne-ar putea inspira să găsim alte bucurii decât cele consacrate, cu ocazia sărbătorilor de sfârşit de an. În “Tara focului şi a gheţii” sau “Tara elfilor”, cum i se mai spune acestei ţări din îndepărtatul nord, izolată între Atlanticul de Nord şi Oceanul Arctic, sărbătoarea pe care astăzi o numim a Crăciunului a existat cu mult înainte de trcerea la creştinism, în anul 1000. În timpurile vechi se numea “Jol”/ “Joladagur” sau “Yule” şi era data la care vikingii sărbătoreau Solstiţiul de iarnă, venerând Soarele şi întoarcerea luminii.
În vechile saga islandeze (povestiri specifice vechii literaturi scandinave, în care sunt prezentate evenimente din istoria Islandei, îmbinate cu elemente mitologice) se spune că pregătirile pentru “Jol”/ “Yule” presupuneau sacrificarea unui animal (oaie, bou), prepararea unor mari cantităţi de bere de malţ, de bucate şi participarea la ospeţe a unui număr mare de oameni. Astfel de festivităţi au durat până la Reforma din 1555, a cărei austeritate a pus capăt unor asemenea petreceri.
Trecerea islandezilor la creştinism, în jurul anului 1000, a făcut ca sărbătoarea Crăciunului să se suprapună peste vechile tradiţii precreştine, aşa cum s-a întâmplat şi la noi, data Naşterii lui Iisus Hristos, 25 decembrie, la romani, în antichitate, fiind data la care se celebra “Dies natales Solis Invicti” (Ziua Soarelui Neînvins).
Reminiscenţele precreştine, la islandezi, se regăsesc în faptul că, de Crăciun, în preajma Solstiţiului de iarnă, nu sunt uitate nici fiinţele mitologice specific scandinave, precum elfii, gnomii sau trolii (spirite care păzesc comorile din adâncurile Pământului şi care trăiesc în munţi, prin păduri sau în ape). Elfii sunt consideraţi fiinţe inteligente, bune, blânde şi numai o mare supărare i-ar putea face să dispară.
Crăciunul islandez, astăzi
Crăciunul islandez este, în prezent, o sărbătoare de familie şi ceea ce are inedit este “Jolabokaflod” (“Potopul de Crăciun”) – un “Potop cu cărţi”. Acest “Potop cu cărţi”, de care islandezii sunt foarte mândri, constă în obiceiul, pe care toată lumea îl respectă, de a oferi celorlalţi membri ai familiei si prietenilor, în seara de Ajun, câte o carte. Seara este petrecută apoi acasă, în linişte, fiecare citind cartea pe care a primit-o.
În ritualul pregătirii Crăciunului islandez cu cărţi intră şi faptul că, începând cu luna septembrie, fiecare familie primeşte, în cutia poştală, un faimos catalog cu cărţile nou apărute, care pot fi găsite în librării – Bokatidindi. Nu este întâmplător, având în vedere această frumoasă tradiţie, că Islanda este ţara fără analfabeţi, cu cele mai multe cărţi publicate, cu cele mai multe librarii, cu cele mai multe cărţi citite pe cap de locuitor, cu un deosebit respect faţă de limba pe care o vorbesc.
În Islanda, a şasea ţară din lume după venitul pe cap de locuitor, ţara cu cea mai mică fiscalitate, cu cea mai mare speranţă de viaţă şi cu un înalt standard de civilizaţie, care nu are armată, nici cazinouri, nici fast-food-uri, nu se poate concepe un Crăciun fără cărţi, iar gestul de a dărui o carte este considerat a fi cel mai frumos.
Prin Crăciunul islandez cu cărţi se explică şi plăcerea scrisului pe care o au locuitorii acestei ţări, care, indiferent de vârstă şi fără a avea veleităţi de mari scriitori, se bucură să scrie eseuri, romane, memorii, poezii, pe care, în mare parte, le şi publică.
Alte obiceiuri cu prilejul Crăciunului islandez şi al Anului Nou
În Islanda, Sărbătorii Naşterii Domnului îi este consacrată perioada cuprinsă între 12 decembrie şi 6 ianuarie, timp în care 13 Moşi Crăciun, de fapt nişte “spiriduşi”, descendenţi ai elfilor, care “locuiesc” în “Muntele Albastru” (Bláfjöll), de lângă Reykjavik, capitala Islandei, numiţi Jolasveinar, aduc daruri copiilor. Ei vin pe rând, începând cu 12 decembrie şi pleacă unul după altul, până pe 6 ianuarie.
După ce, la miezul nopţii, islandezii merg la slujbă, în ziua de Crăciun familia se strânge în jurul mesei şi se bucură de bucatele tradiţionale, din care nu trebuie să lipsească “sara”, un fel de biscuit umplut cu ciocolată şi migdale, o pâine specială, subţire, ca o foaie de clătită, din care se decupează diverse modele, se prăjesc şi se mănâncă cu unt, turtă dulce, budincă de orez, fursecuri de diverse feluri, care încep să fie pregătite încă de la începutul lunii decembrie.
Printre specialităţile culinare islandeze se află şi friptura de miel afumat, cu cartofi, mazăre, varză roşie şi sos alb, friptura de porc, de curcan, cu cartofi caramelizaţi, şi o băutură nealcoolizată, numită “Christmas Ale” (jólaöl), care este un amestec de suc de portocale şi băutură de malţ.
Anul Nou in Islanda
La cealaltă mare sărbătoare, a sfârşitului de an, islandezii obişnuiesc, în ultima zi din decembrie, să-şi viziteze prietenii, seara iau masa în familie, începând cu ora 22 majoritatea se uită la un program de televiziune („Áramótaskaup”), în care sunt prezentate cu umor principalele evenimente de peste an, din Islanda – o emisiune foarte populară, la care se uită peste 90% din populaţia Islandei – iar la miezul nopţii, după ce toate lucrurile vechi au fost arse, participă la focul de artificii care marchează trecerea în Noul An, cântă şi se bucură de un nou început.
De altfel, toţi cei care au vizitat Islanda mărturisesc acelaşi lucru, pe care îl numesc “miracolul islandez” – un loc minunat, cu o geografie spectaculoasă – fiorduri, gheizere, munţi înzăpeziţi, natură sălbatică, aurore boreale, iar oamenii sunt luminoşi, curajoşi, deschişi, muncitori, educaţi.
Un fel de a sărbători care ne-ar putea inspira pentru acest sfârşit de an
Desigur, fiecare popor îşi construieşte în timp un fel de a cinsti sărbătorile, de a se bucura, de a-şi exprima sentimentele si specificul autohton. Şi la nivel individual, înţelegem diferit spiritul sărbătorilor, dar dincolo de specificităţi şi diferenţe, poate că unii dintre noi, mai ales în condiţiile anului 2020, vor rezona cu frumoasa tradiţie a Crăciunului islandez – Crăciunul cu cărţi – vor oferi câte o carte în dar şi vor petrece serile de sărbătoare alături de familie, de cei dragi, găsind un timp şi pentru plăcerea lecturii, ca în nopţile copilăriei cu poveşti la gura sobei.
Un Crăciun cu cărţi, în care să visăm şi la îndepărtatele ţinuturi nordice, cu elfi, spiriduşi, Moşi Crăciuni, in care zăpezile sunt incă asa cum erau altădată si pe la noi, în care să redescoperim bucuriile simple şi să fim şi noi cei mai fericiţi oameni din lume, aşa cum sunt consideraţi islandezii.
