Vara indiană este o sintagmă cu sonorităţi poetice, intrată în mentalul colectiv, probabil, graţie celebrului cântec de dragoste “L’Été indien”, compus de Joe Dassin, devenit, în 1975, când a fost lansat, cel mai mare succes al acestuia, vândut în peste 2 milioane de exemplare, în întreaga lume. Sau, poate, datorită filmului din 1972, regizat de italianul Valerio Zurlini, cu Alain Delon în rolul principal – “Vară indiană” (titlul iniţial – “La prima notte di quiete”/ “Prima noapte de linişte”).
În realitate, expresia “vară indiană”, prezentă în multe limbi, nu se referă la “vara din India”, nici la “vara indienilor”, ci la un fenomen meteorologic, specific emisferei nordice – o perioadă scurtă de vreme neobișnuit de caldă și senină, care apare toamna târziu, de obicei în octombrie sau noiembrie, după primele zile reci de toamnă sau chiar după apariția brumei sau a primului îngheţ. Este un moment de revenire temporară a căldurii, ca o “a doua vară”, înainte ca iarna să se instaleze definitiv.
“Vara indiană” este un moment de respiro între anotimpuri – un dar neașteptat al naturii, o pauză blândă înainte de frigul iernii, perioadă în care temperaturile sunt mai ridicate decât media normală a perioadei, cu zile însorite, cu lumină caldă, cer senin, fără precipitații, vânt slab, nopți răcoroase, dar nu foarte reci – un răstimp în care culorile toamnei devin mai intense, cu reflexe aurii.
Acest fenomen apare datorită unei mase de aer cald, care pătrunde temporar peste o regiune, după o răcire accentuată. Poate să dureze câteva zile sau câteva săptămâni. Nu se întâmplă în fiecare an să fie o “vară indiană” la mijlocul sau la sfârşitul toamnei, fenomenul este neregulat şi depinde de sistemele anticiclonice (de înaltă presiune), calde şi stagnante.
Care este originea expresiei “Vară indiană”?
Nu se ştie exact de unde provine denumirea de “vară indiană” – “a doua vară”- pentru zilele calde din toamnă, dar se pare că primul care a folosit expresia este un soldat franco-american, devenit fermier, Michel-Guillaume-Jean de Crevecoeur, care, în 1778, se afla în estul Statelor Unite şi, în consemnările sale, intitulate “Scrisori de la un fermier american”, descria regiunea Mohawk, spunând printre altele că: “Uneori, ploaia este urmată de un interval de căldură şi calm, care se numește vară indiană”.
Regiunea Mohawk era locuită (şi este locuită şi astăzi) de un popor indigen din America de Nord (indienii americani), populatie care profita de zilele foarte calde din toamnă (venite după frig), pentru a vâna şi a-şi face provizii pentru iarnă, pentru a strânge ultimele recolte.
Din noiembrie 1922, a rămas o frumoasă descriere a “verii indiene”, făcută de scriitoarea Sandy Griswold, pentru cotidianul “Omaha World-Herald” (ziar care apare şi astăzi), în care aceasta consemna: “Pot spune, totuși, că principalele caracteristici ale anotimpului, atunci când apare în toată splendoarea sa (n.n. în timpul verii indiene), sunt o temperatură plăcută, brize blânde de sud-vest, o strălucire neobișnuită a soarelui, o strălucire extremă a lunii, un cer albastru și senin; uneori pe jumătate ascuns de un văl de ceață cenușie; zori mai roșii decât pata de pe aripa mierlei și apusuri de soare încărcate cu lână aurie, văile împădurite strălucind de focurile frunzelor bogat colorate, încă agățate de crengile apatice sau zăcând acolo unde au căzut”.
Alţii cred că expresia “vară indiană” vine de la poporul Narragansett, de asemenea, indieni americani, unul dintre principalele triburi din “Noua Anglie”, din nord-estul Statelor Unite, care credeau că “vara indiană” era adusă de un vânt cald, trimis de zeul lor, “Cautantowwit” (adică “Marele Spirit”).
Istoria şi semnificaţiile “verii indiene” în Europa
În Europa, expresia “vară indiană” a fost folosită, se pare, pentru prima dată, în Regatul Unit, în secolul al XIX-lea şi de atunci a devenit foarte populară, în mai multe limbi. Britanicii mai numesc perioada cu zile calde şi senine din noiembrie şi “Vara Sfântului Martin” (pe care ei o celebrează la data de 11 noimbrie).
Met Office, Oficiul Meteorologic din Regatul Unit, într-un “Glosar meteorologic” din 1916, descrie “vara indiană” ca pe “o perioadă caldă și calmă de vreme, care are loc în toamnă, în special în octombrie și noiembrie”.
În Spania, “vara indiană” este numită “mica vară a gutuiului” sau “soarele gutuiului” (“el sol del membrillo”), în Bulgaria, “vara săracului”, în ţările de limbă slavă (Rusia, Slovacia, Polonia, Ucraina etc.), dar şi în Germania, Elveţia, Austria, “vara bătrânelor” etc.
În alte părţi, aceste zile sunt numite, metaforic, şi “Zilele Hacyon”, făcând referire la o legendă grecească despre Alcyone și Ceyx, doi îndrăgostiţi care au atras mânia lui Zeus, care i-a pedepsit, metafora însemnând, în acest context, o vreme trecută, fericită.
De altfel, o astfel de semnificaţie simbolică a “verii indiene” – amintire a vremurilor fericite – a fost valorificată şi în literatură, în poezie mai ales, însemnând nostalgie, frumuseţe efemeră, a doua tinereţe, reînvierea speranţei, liniștea și echilibrul dintre trecut și viitor – “În miez de toamnă,/ când frunza arde sub pas,/ soarele se-ntoarce o clipă din drum,/ dăruind luminii un ultim surâs – e vara indiană, zâmbetul toamnei pe chipul iernii ce vine”.
Scriitorul american William Dean Howells, în romanul “Vara indiană”, foloseşte metafora pentru acele momente din viaţa unui om când se poate “recupera” fericirea tinereţii.
Austriacul Adalbert Stifter, într-o carte intitulată, de asemenea, “Vara indiană”, utilizează metaforic expresia pentru amintirile unui baron, mentor al unui tânăr care caută, cu asiduitate, sensul şi semnificaţiile vieţii.
Vara indiană – moment de răgaz înaintea iernii
Se pare că şi noi avem, în aceste zile de noimbrie, privilegiul de a admira şi de a ne bucura de o “vară indiană”, venită ca un vis uitat al verii, care oferă cu atâta generozitate spectacolul culorilor, al luminii care răspândeşte acum o strălucire inconfundabilă şi care învăluie totul într-un farmec uşor melancolic, de neegalat, în ciclul nesfârşit al devenirii naturii şi al vieţii noastre, ca şi cum timpul s-ar odihni o clipă înainte de iarnă.
