Nu-i greu deloc! În Strasbourg, atmosfera e veșnic una de sărbătoare a frumuseții, eleganței și istoriei. Bani să ai, că distracție este berechet. Dar s-o iau cu începutul.
Ideal e să nimerești în Strasbourg într-o zi cu soare. Totul se înveselește, orașul pare și mai curat decât este, mai colorat – numai bun de pus în țiplă.

Kammerzell House

Majoritatea frescelor au în centru povestea care a inspirat înființarea restaurantului interior. Se spune că la 1576 o corabie din Zurich a parcurs un drum de opt ore pe mare numai pentru a aduce populației din Strasbourg un vas cu supă caldă, dovedind că sunt gata oricând să sară în ajutorul celui aflat la ananghie.
Clădirea poate fi recunoscută de la depărtare, nu ai nevoie de nicio hartă. Este o construcție plină de personalitate, ce datează tocmai din secolul al XV-lea. Temelia parterului este cea originală deci atenție pe unde pui piciorul, căci s-ar putea să calci pe câte o filă de istorie!
În 1571, un comerciant pe nume Martin Braun a cumpărat construcția doar pentru a-și da înăuntru frâu liber imaginației debordantă. A decorat întreg etajul cu sculpturi în lemn reprezentând semnele zodiacale, cele cinci simțuri ale omului, vârstele bărbatului și câțiva eroi ai mitologiei sau personaje de legendă. De aici, și-a vândut diversele mărfuri cu ajutorul cărora își câștiga existența îndestulată.
Următorii proprietari nu au făcut nicio modificare, ci au păstrat decorul și, mai ales, funcționalitatea construcției. La un moment dat, a devenit restaurant, iar cel care i-a dat și numele faimos de Kammerzell a fost cel care a vândut-o în 1879 consiliului de administrație al orașului. Pereții exteriori nu s-au păstrat, ci au avut nevoie de restaurări în cadrul cărora au fost, practic, înlocuiți. Dar interiorul a rămas la fel.
Farmacia Cerbului
La un moment dat, devenise un loc atât de popular, încât orășenii se întâlneau aici în scopuri sociale, de a mai schimba o vorbă, de a mai asculta o bârfă, de a mai afla cine de ce anume suferă.
Însuși Goethe obișnuia să calce foarte des pragul farmaciei. Era client fidel, mai ales că locuia în apropiere. Se spune că venea deseori aici, nu neapărat pentru medicamente, ci pentru a se întreține cu farmacistul și a-și întâlni amicii la un pahar de… suferință.
Piața Cochon de lait
Se spune că printre clienții acestei piețe s-a numărat, indirect, însuși Sigismund de Luxemburg. El a primit invitația de a participa la un bal oferit de aristocratele orașului, numai că, din cauza nămeților, a ajuns la destinație cu hainele distruse. Aristocratele au dat fuga până în piața Cochon de lait și i-au cumpărat regelui o pereche de cizme, tocmai de la cizmarul găzduit în clădirea No.1.
„Hanul” Cour de Corbeau
Printre ei s-au numărat Voltaire, mareșalul Turenne, Frederick al Prusiei și Iosif al II-lea al Austriei care a înnoptat la un han incognito. De-a lungul secolului al XIX-lea, au avut loc lucrări de restaurare care, mai degrabă, au afectat clădirea. I-au stricat aspectul exterior, îmbrăcând hanul într-o lucrătură posacă de lemn ce ascunde veselia curții interioare cu balcoanele sale misterioase.
Gutenberg
Cu ocazia împlinirii a patru sute de ani de la inventarea tiparului, orășenii au cerut artistului David D’Angers un monument grandios. L-au obținut sub forma unei statui turnate în bronz și care îl reprezintă pe Gutenberg cu o hârtie în mână, pe care stau scrise câteva dintre cele mai faimoase cuvinte ale Vechiului Testament: „Și s-a făcut lumină!”.
L’Homme de Fer
În 1870, magazinul de arme s-a închis, iar locația a fost ocupată de o farmacie ce funcționează chiar și în prezent. Omulețul în armură devenise deja un simbol al orașului Strasbourg așa că a fost mutat în Muzeul de Istorie, iar farmacia, pentru a se bucura de faimă, a realizat o copie a lui și a cocoțat-o chiar deasupra semnului ei distinctiv – crucea verde.
Parlamentului European
Este vorba de clădirea Consiliului European, construită în fața parcului Orangerie, începând cu 1949. Până în 1964, a fost construită și clădirea Drepturilor Omului, iar din 1976 a fost dat în folosință și Palatul Europei.
Palatul Rohan
Este construit în jurul unei curți interioare și datează de dinainte de anul 1750. A aparținut celebrei familii de Rohan Soubise, o familie din rândul cărora au provenit cei mai numeroși arhiepiscopi ai secolului al XVIII-lea.
Datorită grandorii sale, a găzduit musafiri de vază, precum Maria Antoaneta, Louis XV și Napoleon, cel care a și primit la începutul secolului al XIX-lea castelul Rohan în dar din partea orașului Strasbourg.
Per total, o singură zi petrecută în Strasbourg este suficientă pentru a bifa toate aceste locuri, pe cât de vechi, pe atât de interesante și pline de viață.