Arhipelagul Dampier este un inel de 42 de insule lână coasta Dampier, vestul Australiei și orașul Point Samson. Numele i-a fost dat după numele unui pirat și navigator englez care a explorat-o în 1699, acesta botezând-o Insula Rosemary, după moartea sa purtându-i numele.
Arhipelagul este la 1550 km nord de orașul Perth și are 1370 de oameni care locuiesc aici. Aborigeni din triburile Yaburara și Ngarluma au locuit aici de mii de ani. Orașul actual a fost construit în 1965-1966 datorită minelor de fier și a minereului a cărui transport se făcea pe calea ferată între portul Tom Prince și Paraburdoo, portul Dampier deschizându-se 6 ani mai târziu. În 1968, un nou oraș, Katatha a apărut deoarece orașul Dampier nu s-a putut extinde datorită reliefului foarte accidentat. O statuie a unui câine roșu de stână australian (Pilbara) ce este simbolul orașului, a fost ridicată la intrarea în oraș, în memoria descoperitorului arhipelagului.
Fiind casa unor multe specii marine, 25 dintre ele fiind protejate de Parcul Arhipelagului Dampier, zona a devenit cel mai bun loc din vestul Australiei pentru scufundări, înot și observații subacvatice. Delfinii, speciile de pești tropicali, balenele, broaștele țestoase și cele 25 de păsări rare sunt atracții pentru iubitorii faunei. Pe unele insule se poate campa, altele sunt zone protejate și sunt reguli foarte stricte pentru turiști.
Cea mai mare insulă este Insula Murujuga , numită astfel de către băștinașii aborigeni din tribul Yaburara. Cuceritorii britanici au denumit-o pe cea mai mare Insula Dampier, dar oficial a fost renumită Burrup Penin. Aici insula cea mai mare a arhipelagului, din piatră roșie are 400 kmp, cu 27 km lungime și 4 km lățime și un ecosistem nativ bine conservat. Resursele arhipelagului sunt cele miniere, marine, pescuitul și turismul. Când insula a fost ocupată de către europeni, mulți membri băștinași ai populației Yaburara au murit în 1868, în prezent aceștia integrându-se în societatea australiană, fiind ghizi, mineri sau pescari. Arhipelagul a fost inclus pe lista de patrimoniu australian în iulie 2007.
Insula Dampier, conform cercetărilor, s-a format acum 6-8000 ani, roca roșiatică fiind una dintre cele mai vechi din lume cu o vârstă aproximativă de 2400 milioane de ani. În arhipelag se găsește cea mai mare colecție de petroglife. Sculpturile vechi în piatra insulelor sunt peste tot împrăștiate în carierele de piatră, adăposturi, la locurile de ceremonie, în număr de milioane, executate prin zgâriere, frecare, cioplire, batere, oferind turiștilor o imagine asupra trecutului locului. În 2003 Fondul Mondial pentru Monumente a adăugat pe lista monumentelor protejate si colecția petrografică din arhipelagul Dampier.
Triburile Ngarda-Ngarli au descris spiritele, strămoșii, evenimente zilnice, ceremoniile sacre sau cântecele lor, au desenat grupuri sau persoane singulare, animale din mediul în care trăiau, unele dintre ele dispărute, cum ar fi emu sau tigrul tasmanian. Detaliile desenelor redau atât de bine realitatea încât s-a putut identifica chiar specia sa. De asemenea, sunt aranjamente de stânci care stau vertical, sunt făcute capcane sau gropi, așezate ritualic, în formă de tumuli sau sunt făcute aranjamente complexe care sunt specifice aborigenilor din regiunea Pibara. Datorită rezervelor de gaz, sare, petrol și fier, portul
Dampier a ajuns să tranziteze produse de 88.9 milioane tone/an, devenind al doilea port ca mărime din Australia.
