Delfinul este un mamifer care face parte din familia Delphinidae, din ordinul Cetaceea, este inrudid cu balenele si marsuinii, adaptat foarte bine la viata acvatica. Nu iese niciodata pe uscat, si nu este in stare sa se deplaseze intr-un alt mediu, decat in cel acvatic.
Delfinul (familia Delphinidae) este un mamifer marin recunoscut pentru inteligența sa remarcabilă și capacitatea de adaptare la mediul acvatic. Acest mamifer este capabil de comunicare complexă și socializare în grupuri, trăind în apele oceanelor și mărilor din întreaga lume.
Delfinii nu părăsesc niciodată mediul acvatic, unde se deplasează cu viteză și grație, folosindu-se de ecolocație pentru a naviga și a găsi hrană. Cu toate acestea, activitățile umane și poluarea pun în pericol aceste creaturi fascinante, care au un rol esențial în ecosistemele marine.
Comportamentul social și comunicarea la delfini
Sunt creaturi acustice, acesta este simtul lor de baza, au un limbaj propriu de comunicare (complexitatea sunetelor emise este foarte mare). In libertate calatoresc cate 40 mile pe zi, pot inota intr-un loc dimineata, iar peste o ora sa fie la 25 mile distanta, hranindu-se sau socializand (in grupuri). Delfinii migreaza pe aceleasi rute de mii de ani.
Delfinii se numără printre puținele mamifere care utilizează ecolocația pentru a-și detecta prada și a naviga în apele adânci. Emit sunete de frecvențe variate, iar ecourile reflectate de obiecte și ființe vii le oferă o imagine precisă a mediului înconjurător.
Studiile au arătat că delfinii sunt capabili să învețe și să folosească gesturi complexe, recunoscându-și chiar și propria reflecție, un indicator de auto-conștientizare. De asemenea, delfinii prezintă comportamente de joc și colaborare în grupuri mari, adesea ajutându-se reciproc la vânătoare sau protejând indivizii răniți.
Specii de delfini și habitatul lor global
Sunt vanati pentru carne si cu scopul de a fi vanduti (pe sume mari) parcurilor de distractii din intreaga lume. Exista 40 de specii de delfini marini si 17 genuri diferite.
Sunt cunoscute doua subspecii care apar in apele teritoriale romanesti ale Marii Negre: delfinul cu botul gros si delfinul comun.
Delfinul cu botul gros (afalinul)
Are lungimea corpului de 2,80-4,10 m, greutatea de pana la 400 kg, aripioara dorsala curbata in directia cozii, botul scurt, cu maxilarul inferior mai lung fata de cel superior, are 40-52 dinti ascutiti, tronconici pe fiecare maxilar. Pielea de culoare brun-cenusie spre negru si violacee pe spate, iar pe burta de culoare cenusie deschis spre alb, capul si botul de culoare inchisa, deasupra ochilor prezinta o pata rotunda cenusie, iar fruntea porneste de la mijlocul botului.
Delfinul cu botul gros traieste in grupuri, capabil sa faca salturi inalte afara din apa (in perioada imperecherii sau inaintea unei furtuni), poate inota cu o viteza de 30 km/ora, coboara la adancimi de 300 m si vede in apa pe o distanta de 2 m.
La maturitate (cand are 4 ani) se imperecheaza primavara, o data la doi ani, apoi perechea se separa. Dupa o perioada de gestatie de 10-12 luni, femela fata un singur pui (sub apa), puiul este alaptat de 2-4 ori pe zi, timp de cateva luni (cca. 16 luni), laptele fiind proiectat cu putere, direct in gura puiului. Puiul este foarte mare din primele zile de la nastere si este capabil sa inoate.
Se hraneste cu diferite specii de pesti (fiind un animal carnivor), se ajuta la capturarea prazii actionand in grupuri, si in caz de boala se sprijina intre ei (cel bolnav este ridicat la suprafata apei pentru a respira).
Comportamentul social și comunicarea la delfini
Mijlocul sau de orientare este emiterea de ultrasunete. Nu are simtul mirosului, are un simt tactil foarte sensibil (receptorii din piele), respira pe nari prin plamani, iar in timpul imersiunii (un timp de pana la 15 minute) isi poate reduce la jumatate ritmul cardiac, narile se inchid (datorita unor muschi speciali) pentru a impiedica intrarea apei. Cand sunt amenintati, dau niste semnale de avertizare, devin agresivi, isi deschid botul larg si dau cu putere din cap.
Este ocrotit de lege, deci nu este o specie de vanat, si se intalneste (destul de rar) in zona Marii Negre. Denumirea stiintifica este Tursiops truncatus ponticus, genul Tursiops. Acestia se intalnesc des la malul Oceanul Pacific (zone cu climat moderat nordic), Marea Rosie, Oceanului Atlantic, si Oceanul Indian.
Delfinul comun
Acest mamifer (comparativ cu delfinul cu botul gros) are corpul suplu, hidrodinamic, lung de 1,80-2,60 m, o greutate de pana la 75 kg, o forma mai eleganta datorita proportiilor. Botul ca un cozoroc, mandibula depaseste maxila, fruntea turtita (in partea anterioara), maxilarele au fiecare cate 40-50 dinti tronconici si ascutiti, inotatoarea dorsala are numai extremitatea posterioara recurbata in directia cozii.
Culoarea pielii pe spate este brun-negricioasa cu reflexii verzui, pe burta este alb-argintie, lateral cu dungi alb-galbui sau cenusii (in lungul corpului).
Este sociabil, traieste in grupuri de marimi diferite (10-100 indivizi), face salturi mari afara din apa, poate fi auzit de la departare, inoata cu o viteza de 40 km/ora (este unul dintre cele mai rapide cetacee). Marimea grupului variaza in functie de sezon. Este un mamifer carnivor, se hraneste cu cefalopode, crustacee, pesti, moluste bentonice si alte organisme. In apele Marii Negre delfinii vaneaza: bancuri de stavrizi, sprot, chefal, macrou, hamsii si sardele (actionand in grup).
La maturitate (la varsta de 10 ani), toamna, se imprecheaza (o data la 2 ani), si dupa o perioada de gestatie de 10-11 luni, femela fata un pui (foarte rar doi), il alapteaza timp de 16 luni.
Delfinul traieste 20-22 de ani, nu se vaneaza (fiind ocrotit de lege), este numit si delfin pontic. Denumirea stiintifica este Delphinus delphis ponticus, genul Dephinus. Traieste de-a lungul coastei, preferand ape cu adancimi medii si temperaturi de 10º-20ºC Este un cetaceu specific pentru zona Marii Negre, prezent tot timpul anului in apele teritoriale romanesti (iarna, migreaza in partea de sud).
Poluarea sonica, cantitatile mari de deseuri industriale si menajere, turismul si braconajul au efecte negative asupra zonelor populate cu delfini, astfel s-a constatat o scadere mare a numarului lor in Marea Neagra.
Rolul delfinilor în ecosistemele marine
Delfinii au un impact semnificativ asupra echilibrului ecologic al habitatelor marine. Fiind prădători de top, aceștia contribuie la reglarea populațiilor de pești și alte specii marine, menținând echilibrul în lanțul trofic. Prin consumul lor de pești și cefalopode, delfinii previn suprapopularea anumitor specii, contribuind astfel la diversitatea ecologică.
De asemenea, studiile sugerează că prezența lor în anumite zone poate fi un indicator al sănătății generale a habitatului. Reducerea numărului de delfini poate afecta indirect și alte specii, inclusiv cele de care depind activitățile de pescuit. Însă, poluarea, capturarea accidentală în plasele de pescuit și schimbările climatice reprezintă provocări serioase pentru supraviețuirea delfinilor în apele lumii.
