Ce deosebeşte o operă de artă de un kitsch? În ziua de astăzi, odată cu diversificarea formelor de expresie artistică, este relativ simplu să confunzi kitschul cu arta. De fapt, întreaga discuţie este în parte subiectivă: ceea ce este artă pentru un om poate fi un ordinar kitsch pentru un altul!
Şi totuşi, există câteva indicii care ajută în recunoaşterea unui kitsch, ceea ce este util în situaţia în care chiar un cunoscător poate avea dubii astăzi a propos de o formă sau o alta de exprimare. Termenul de kitsch aşa cum este azi întrebuinţat a apărut în anii 1860 şi se referea la obiecte aşa-zis artistice vândute ieftin de către comercianţii din Munchen (tablouaşe, statui).
Cuvântul kitsch se pare că este o preluare incorectă a cuvântului englezesc sketch, ce înseamnă schiţă. Germanii ar fi distorsionat cuvântul englezesc. O altă teorie se referă la termenul kitschen ce înseamnă la origine strânsul gunoiului, aşadar kitsch desemna ceva asemănat gunoiului.
Ce distinge un produs ca fiind un kitsch:
Kitschul este legat istoric de cultura de masă şi industrie; odată ce consumatorii devin numeroşi, este necesară producţia în masă a bunurilor cerute. Astfel, în loc ca un artist să petreacă zece ani la finalizarea unei adevărate capodopere artistice care ar fi vândută în cadrul unui cerc exclusivist de amatori bogaţi, poate prefera să producă numeroase produse care cer mai puţin timp şi mai puţin efort, vânzându-le cercului larg de amatori nepretenţioşi.
Ceea ce distinge arta de kitsch este aşadar în primul rând calitatea produsului şi unicitatea sa. În timp ce o formă de artă este creată respectând standardul cel mai înalt de tehnică, un kitsch este produs cât mai repede şi ieftin. În timp ce o operă de artă cere timp, efort şi este în sine o creaţie unică, kitschul este produs la scară largă şi are multiple copii (în legătură cu aceasta, putem discuta şi despre copiile ieftine ale unor opere de artă, precum tablouaşele cu Mona Lisa).
În timp ce opera de artă se mulează unei vaste interpretări şi provoacă spiritul, un kitsch exprimă o idee simplă, se adresează mai degrabă gusturilor comune. Ce diferenţă între floarea soarelui pictată cu ochii şi mâna unui Van Gogh şi o floarea soarelui pictată de un comerciant la un târg!
De fapt, kitschurile au fost în mare parte copii ale unor obiecte unice şi scumpe, copii care să le permită tuturor să achiziţioneze un tablou, o statuetă. Dacă toate ar fi capodopere unice, doar o mică parte din populaţie şi-ar putea decora casa!
Kitschul nu este întotdeauna un obiect urât fără valoare: doar că nu este artă adevărată! Deşi gândindu-ne la kitsch ne-am putea duce cu mintea la tablouaşele vândute de pictori în serie sau la clasica carpetă cu Răpirea din Serai, există și kitschuri atractive, plăcute, create chiar cu talent.
De fapt, esenţialul în a declara că un obiect este kitsch este producţia sa în masă: când există multe copii accesibile multor indivizi vorbim de un kitsch! Aceasta nu înseamnă să fugim de orice kitsch: deseori, sunt obiecte frumoase şi merită expuse, chiar dacă nu sunt unice şi perfecte.
