Capabil să se deplaseze atât pe două, cât și pe patru picioare, Ammosaurus se hrănea cu vegetație înaltă din regiunile aride și își folosea ghearele ascuțite pentru a se apăra de prădători. Acest prosauropod de dimensiuni medii este unul dintre puținii dinozauri ale căror fosile au fost descoperite în Connecticut, Statele Unite.
Dinozaurul Ammosaurus este o creatura preistorica care apartine subordinului Sauropodomorpha si a trait in perioada cuprinsa intre Triasicul superior pana la Jurasicul inferior, incepand cu 220 de milioane de ani in urma, pana in urma cu aproximativ 175 de milioane de ani.
Fosilele acestuia au fost descoperite in Texas, in anul 1891, de catre paleontologul Othniel Charles Marsh. Acest paleontologist este cel care a numit aceasta specie de dinozauri, numele semnificand in limba greaca „reptila de nisip”. Face parte din prosauropode, aceasta fiind o ramura a dinozaurilor cu picioare de soparla.
Adaptările fizice și modul de deplasare al lui Ammosaurus
Lungimea dinozaurului atingea 2,5 metri si avea o inaltime de 1,8 metri, cu o greutate a corpului de 30 de kilograme. Membrele ii permiteau sa se deplaseze atat biped, cat si patruped, mersul pe doua membre oferindu-i posibilitatea sa poata ajunge la crengile inalte ale plantelor cu care se hranea.
Ghearele mari ale degetelor il ajutau sa cojeasca scoarta copacilor. Pentru a se deplasa foarte repede, trebuia sa calce pe toate cele 4 membrele, utilizandu-si coada puternica pe post de contragreutate.
Putand sa se delaseze atat biped, cat si patruped, dinozaurului Ammonosaurus ii era extrem de util pentru a-si cauta hrana, deoarece se putea hrani nu doar cu plantele de pe sol, ci si cu cele foarte inalte, din regiunile aride si de mal in care traia.
Atunci cand se apropia un pradator, statea pe picioarele posterioare, incercand sa il sperie cu degetele membrelor anterioare. Caracterizat de un cap mic, corp mare si coada lunga, acest dinozaur este de marime medie printre prosauropode, fiind totodata si un pradator primitiv.
In mod cert, dinozaurul Ammonosaurus se numara printre putinele reptile preistorice ale caror fosile au fost descoperite in statul Connecticut, din Statele Unite ale Americii.
Descoperirea fosilelor și importanța paleontologică a lui Ammosaurus
Fosilele lui Ammosaurus au fost descoperite pentru prima dată de paleontologul Othniel Charles Marsh în anul 1891, în statul Texas, Statele Unite, iar mai târziu au fost identificate fosile suplimentare și în Connecticut.
Aceste descoperiri sunt importante deoarece oferă o privire unică asupra evoluției timpurii a prosauropodelor, mai ales în ceea ce privește tranziția lor către o alimentație predominant erbivoră și capacitatea lor de adaptare la habitate diverse.
Ammosaurus este unul dintre puținii dinozauri prosauropode găsiți în America de Nord și oferă perspective valoroase despre fauna Triasicului superior și a Jurasicului inferior. În plus, aceste fosile au contribuit la confirmarea ipotezei conform căreia prosauropodele erau dinozauri de tranziție, adaptate atât mersului biped, cât și patruped, ceea ce le-a permis să acceseze mai multe surse de hrană și să evite mai eficient prădătorii.
Rolul ghearelor și cozii în apărare și hrănire
Ammosaurus era dotat cu gheare mari și ascuțite la membrele anterioare, adaptate pentru smulgerea vegetației și, de asemenea, pentru a intimida prădătorii. Aceste gheare robuste îi ofereau un avantaj semnificativ, nu doar în obținerea hranei, ci și în apărarea împotriva prădătorilor carnivori de mici dimensiuni.
Coada lungă și puternică era folosită pe post de contragreutate, permițându-i să stea în poziție bipedă pentru a ajunge la frunzele înalte, dar și pentru a-și menține echilibrul în timpul mersului rapid pe patru picioare. Această coadă servea, de asemenea, ca un instrument de echilibrare și stabilizare în cazul atacurilor, permițându-i să efectueze mișcări bruște pentru a-și intimida prădătorii sau pentru a se retrage rapid din calea lor.
