Din bogata familie a sauropodelor, se remarca dinozaurul Cetiosauriscus, care, potrivit familiei din care face parte, este un dinozaur erbivor de marime medie, caracterizat de un cap mic, corp masiv, coada si gatul lungi.
Cetiosauriscus este unul dintre dinozaurii erbivori fascinanți din perioada Jurasicului superior, remarcându-se prin coada lungă și corpul masiv, dar cu o structură adaptată să-i reducă greutatea.
Descoperirea lui Cetiosauriscus: contribuția paleontologului Frederich von Huene
Descoperitorul acestui dinozaur, paleontologul Frederich von Huene a descoperit ramasitele in anul 1922, atat in Elvetia, cat si in Anglia. Conform studiului realizat asupra acestor ramasite, dinozaurul a trait in urma cu aproximativ 160 de milioane de ani, in Jurasicul superior. Fiind un erbivor, se hranea cu frunzele si plantele de mlastina.
Spre deosebire de alte sauropode mult mai evoluate, dinozaurul Cetiosauriscus era un primitiv. Nu avea nevoie de o dentitie puternica, datorita faptului ca nu se hranea cu plante dure, precum coniferele. Corpul sau cantarea 20 de tone si avea o lungime cuprinsa intre 16 si 18 metri. Asemeni altor sauropode, vertebrele sale prezentau cavitati goale, fapt ce favoriza o diminuare a greutatii.
Habitatul și dieta dinozaurului Cetiosauriscus
Cu toate acestea, datorita greutatii crescute, era nevoit sa se deplaseze pe toate cele patru picioarele, insa avea membre puternice, foarte bine dezvoltate, care sa ii sustina greutatea. Se putea ridica, pentru o scurta perioada de timp, pe membrele din spate, insa acest lucru ii putea afecta sanatatea, deoarece exista riscul sa isi striveasca organele interne.
O trasatura comuna sauropodelor, pe care o intalnim si la dinozaurul Cetiosauriscus, o reprezinta coada lunga a acestuia, in forma de bici. Cu toate ca avea o constructie solida, specifica sauropodelor in general, era o prada usoara pentru dinozaurii pradatori. Astfel, coada era un mijloc de aparare, putand sa execute lovituri puternice, care ar fi ranit grav pana si cel mai nemilos dinozaur pradator.
Mediul natural și importanța coabitării cu alte specii
În timpul Jurasicului superior, Cetiosauriscus împărțea habitatul cu numeroase alte specii, atât erbivore, cât și carnivore. Mediul natural era dominat de zone mlăștinoase și vegetație bogată, în care plantele cu frunze moi reprezentau o sursă ideală de hrană pentru acest sauropod. Dinozaurii erbivori ca Cetiosauriscus aveau un rol esențial în menținerea echilibrului ecosistemului, hrănindu-se cu vegetația joasă și deschizând astfel spații pentru creșterea altor plante.
Pe de altă parte, coabitarea cu dinozauri prădători, cum ar fi Allosaurus, a fost una tensionată, motiv pentru care Cetiosauriscus a evoluat să posede atât o coadă-bici, cât și o structură ușoară a vertebrelor, pentru a se apăra și a se deplasa cu ușurință prin mlaștini. Această conviețuire a dus la o dinamică complexă între specii, cu numeroase adaptări specifice fiecărei nișe ecologice.
