Maiasaura, un dinozaur erbivor din perioada Cretacicului superior, este cunoscut pentru craniul său asemănător unui cap de cal și pentru instinctele materne deosebite, dovedite prin grija acordată puilor săi. Descoperit în Montana, SUA, acest dinozaur, al cărui nume înseamnă „șopârla bună-mamă,” a trăit acum aproximativ 74 de milioane de ani.
Maiasaura (Maiasaura peeblesorum) este un dinozaur erbivor care a trait in era Mezozoica, in Creatacicul superior, cu 74 de milioane de ani in urma. Ramasitele fosile (schelete intregi, cuiburi cu resturi de cochilii de oua si oase de pui) ale acestor animale preistorice au fost descoperite in anul 1979, in Montana (SUA) de catre paleontologul Jack Horner.
Caracteristicile fizice ale Maiasaura
Capul unui Maiasaura se asemana cu cel al unui cal si prezenta deasupra celor doi ochi mici cate o proeminenta osoasa, care la masculi era mult mai dezvoltata decat la femele. S-a estimat ca lungimea acestui dinozaur era de 7-9 m, iar greutatea lui de 2-4 tone.
In perioada de imperechere se dadeau lupte intre masculi pentru cucerirea femelelor dar si pentru stabilirea suprematiei in turma, astfel podoaba de deasupra ochilor era folosita pentru infrangerea rivalilor. Botul era alungit, robust, rotunjit la capat si prevazut cu peste 100 de dinti ascutiti. Membrele posterioare erau puternice si lungi, cu labe robuste prevazute cu cate trei degete si gheare tari, folosite pentru alergat. Membrele anterioare erau mai mici, dar musculoase, labele aveau cate patru degete si gheare, adaptate pentru a apuca hrana.
Comportamentul social și viața în turme
Scheletele acestor animale au fost descoperite pe distante mari, fapt ce arata ca dinozaurii traiau in turme foarte mari, chiar de 10 000 de exemplare. De asemenea in mediul lor de viata, in zonele de campie, au fost descoperite multe cuiburi cu oua fosilizate, fiecare continand un numar de aproximativ 25-30 de oua. Aceste cuiburi erau pozitionate la distante de cca. 7-9 m intre ele (cat era dimensiunea medie a unui animal adult), aveau adancimea de aproximativ 70 cm si un diametru de 2 m.
Cuiburile erau facute din pamant, iar ouale aveau dimensiunea unor oua de strut. Distantele destul de mari si egale dintre cuiburi arata ca probabil femelele ramaneau langa cuiburi pentru a pazi ouale sau puii de eventualii pradatori. In caz de pericol ele indepartau intrusii prin miscari ale capului, tipete si muscaturi, iar in unele cazuri femelele se coalizau intre ele pentru indepartarea dusmanului.
Instinctele parentale și îngrijirea puilor
Femela isi proteja cuibul de caldura puternica a razelor solare, ea se aseza peste cuib acoperind ouale sau alaturi de acesta tinand umbra cu corpul sau. De asemenea, facand un cerc protector in jurul cuibului femela crestea caldura necesara pentru eclozarea oualor, cand temperatura mediului era mai scazuta. Dupa eclozarea oualor, ieseau puii care aveau inca de la inceput ochii destul de mari si care cu timpul pareau mai mici comparativ cu marimea corpului.
La inceput puii aveau lungimea de 20 cm, erau protejati si hraniti de femela pana ce atingeau lungimea de 1,5 m. Puii de Maiasaura erau neputiinciosi la inceput, nu se puteau apara si pentru a se afla in siguranta erau nevoiti sa ramana un timp mai indelungat in cuiburi, pentru a ajunge la marimea necesara parasirii cuibului si a incepe sa-si caute hrana impreuna cu parintii lor.
Descoperiri paleontologice și situri fosilifere
Facand alte sapaturi mai adanci, sub cuiburi s-au descoperit altele mai vechi, fapt ce l-a facut pe paleontologul Jack Horner sa ajunga la concluzia ca acesti dinozauri se intorceau an de an in locurile de cuib si isi construiau alte cuiburi noi peste cele vechi. Acest comportament apare si la multe pasari sau anumite specii marine care traiesc in zilele noastre, lucru ce demonstreaza un anumit grad de inteligenta.
In regiunea Montana (SUA) au fost descoperite schelete in masa a peste 1 000 de dinozauri Maiasaura care au fost victime ale unei eruptii vulcanice, ei au murit in urma unei emanatii de gaze otravitoare, loviti de roci sau arsi de lava.
Maiasaura peeblesorum face parte din ordinul Ornithischia si familia Hadrosauridae.
Importanța Maiasaura în studiul evoluției comportamentului parental la dinozauri
Descoperirea comportamentului parental la Maiasaura a schimbat modul în care paleontologii înțeleg relația dinozaurilor cu puii lor. Înainte de aceste descoperiri, dinozaurii erau considerați în general ca fiind părinți neimplicați, care își lăsau ouăle expuse riscurilor. Maiasaura a demonstrat însă că unii dinozauri erbivori dezvoltaseră strategii avansate de protecție și îngrijire a puilor, similare celor întâlnite la păsările din prezent.
Studiul acestor dinozauri cu instincte parentale sugerează o evoluție a comportamentelor sociale și protective la unele specii de dinozauri, oferind o privire fascinantă asupra lumii preistorice și a complexității acestor animale erbivore.
