Euoplocephalusul este un dinozaur erbivor care a trait in era Mezozoica, in Cretacicul superior, cu aproximativ 70 de milioane de ani in urma, pe teritoriul unde astazi se afla America de Nord.
Euoplocephalus, unul dintre cei mai bine apărați dinozauri din Cretacicul superior, impresiona prin armura sa impresionantă și coada-maciucă folosită ca armă.
Anatomia defensivă a Euoplocephalusului
Acest animal preistoric impresioneaza prin armatura sa imbatabila. Pe partea dorsala, in special pe spate, fortificarea era mult mai solida fata de alte parti ale corpului, fiind formata din placi osoase largi, prevazute cu pinteni ososi, ascutiti, de forma triunghiulara. Doar abdomenul sau nu era blindat, in rest avea un aspect infricosator pentru alte specii de dinozauri care au trait in acea perioada.
Ceafa si spatele sau erau foarte bine acoperite de multe randuri de placi, iar oasele craniene erau intarite prin placi osoase strabatute de canale. Se banuieste ca prin aceste canale circulau curenti de aer care raceau creierul.
Partea posterioara a capului era de asemenea si ea protejata de coarne, dintre care doua erau de forma piramidala. Ca arma de aparare impotriva atacurilor pradatorilor avea o maciuca in varful cozii, cu ajutorul careia dadea lovituri puternice in partile vulnerabile ale corpului inamicului.
Descoperiri fosile și habitatul preferat
Ramasitele sale fosile au fost descoperite in Alberta (Canada) iar pe baza lor, paleontologul canadian Lawrence Morris Lambe a facut prima sa descriere in anul 1910. Pe baza descoperirilor facute s-a ajuns la concluzia ca ar fi existat doua specii numite: Euoplocephalus tutus si Euoplocephalus acutosquameus.
Paleontologii au estimat lungimea acestui dinozaur ca fiind de 6 m iar greutatea sa de aproximativ 2 tone. Se pare ca traia in zonele impadurite, iar hrana sa era formata in special din plante. In alegerea acestora nu era pretentios, el avand capacitatea sa smulga cu ajutorul botului aplatizat si lat, prevazut cu un cioc carnos cu muchii taioase pana si cele mai tari plante.
Cu limba lunga si flexibila le tragea spre ciocul carnos care tritura si apoi cu ajutorul maselelor le maruntea inainte de a le inghiti. In stomacul mare exista o camera speciala in care cu ajutorul bacteriilor se extrageau substantele nutritive de importanta vitala, din plantele maruntite.
Comportamentul și stilul de viață al Euoplocephalusului
Din analiza oaselor umerilor si bazinului s-a ajuns la concluzia ca Euoplocephalus era dotat cu o musculatura puternica a membrelor anterioare cat si posterioare. Labele aveau cate patru degete late, toate orientate in fata si prevazute cu gheare tari si groase. Mai mult decat atat membrele anterioare erau prevazute si ele cu cate patru ghimpi puternici si ascutiti, la fel cu cei de pe spate.
In ciuda greutatii corporale mersul sau era pe toate cele patru membre, iar cand alerga putea sa atinga o viteza de 8 km/ h. Datorita pozitiei capului mai mult aplecat si a ochilor situati intre placile si proeminentele osoase de pe partile laterale ale capului cercetatorii au emis ipoteza ca acest dinozaur avea o acuitate vizuala nu foarte dezvoltata.
Ochii erau prevazuti cu pleoape cu niste intarituri cornoase si tari, care atunci cand se inchideau, acopereau fiecare ochi ca o carapace. Tinand cont de faptul ca narile erau pozitionate anterior ei au ajuns la concluzia ca simtul olfactiv era foarte dezvoltat. Craniul acestui dinozaur arata la fel ca si la alti reprezentanti ai grupului de Ankylozauri, avea creierul foarte mic.
Cand era atacat Euoplocephalusul isi etala partea dorsala a corpului protejat de placi, spini si ghimpi si astfel reusea sa intimideze adversarul. Tinea picioarele departate pentru a avea o pozitie si mai stabila si incerca sa loveasca cu maciuca caudala in capul atacatorului sau in alte parti ale corpului acestuia.
Paleontologii studiind alcatuirea interna a placilor au ajuns la concluzia ca acestea nu erau folosite doar ca protectie impotriva atacurilor pradatorilor ci si a unor dinozauri blindati care prezentau si ei cate o maciuca caudala, sau in timpul luptelor cu rivalii in perioada de imperechere, care faceau parte din aceeasi specie.
Dinozaurul Euoplocephalus face parte din ordinul Ornithischia, familia Ankylosauridae.
Habitatul și adaptările alimentare ale Euoplocephalusului
Euoplocephalusul trăia în zonele împădurite și pe câmpiile joase din Cretacicul superior, unde vegetația era abundentă. Datorită botului său lat și a ciocului cornos, acest dinozaur putea smulge cu ușurință plantele dure și frunzele suculente. Cu dinții săi mici și dispuși în rânduri compacte, Euoplocephalusul mesteca plantele înainte de a le înghiți.
Stomacul său era prevăzut cu o cameră de fermentație mare, unde bacteriile ajutau la descompunerea materialului vegetal. Această adaptare era esențială pentru un dinozaur care consuma cantități mari de plante fibroase. Analizele fosilelor indică prezența gastrolitelor (pietre înghițite) în stomac, folosite pentru a măcina hrana și a facilita digestia.
