In anul 1923, in Mongolia, cercetatorul George Olsen a fost incantat sa descopere ramasitele fosile ale dinozaurului Gilmoreosaurus – considerat cel mai primitiv hadrozaur care a trait pe Pamant. Acest grup era format din familia dinozaurilor cu cioc de rata, fara creasta pe cap – din care facea parte si Gilmoreosaurusul – si respectiv din familia dinozaurilor Lambeosaurus care aveau cioc de rata si creasta pe cap.
Specia Gilmoreosaurus mongoliensis a trait in perioada Cretacicului superior, in era Mezozoica, cu aproximativ 85-80 de milioane de ani in urma. Pentru prima data acest dinozaur a fost descris in anul 1933 de catre paleontologul Charles W. Gilmore. Acesta a estimat lungimea unui exemplar adult la 8 m si greutatea la 1,5 tone si a reusit sa prezinte aspecte legate de modul de viata si infatisarea acestui animal. Se pare ca Gilmoreosaurusul era un erbivor care popula zonele din apropierea apelor si savanele de pe teritoriul cretacic al Asiei, unde se hranea cu plante.
Interesant la acest ornitopod era faptul ca avea membrele terminate cu degete prevazute cu gheare copitate care il asemanau cu Iguanodonul. Acest aspect i-a determinat pe paleontologi sa creada ca ar fi putut exista o legatura intre cele doua grupuri – iguanodoni si hadrozauri. Membrele posterioare erau putin mai lungi decat cele posterioare, prevazute cu insertii musculare puternice si oase mari.
Conformatia membrelor arata ca mersul sau era atat biped, cat si patruped. Cand era nevoie – spre a observa imprejurimile sau in dorinta de a ajunge la coroanele inalte ale arborilor – se ridica pe cele doua membre din spate si isi folosea coada rigida, in pozitie aproape verticala, ca un al treilea picior de sprijin. De asemenea, coada lunga si puternica era folosita pentru mentinerea echilibrului, mai ales cand dinozaurul alerga.
Gatul era lung si subtire, suficient de flexibil si musculos pentru a coordona miscarile capului in diferite directii. Capul era ingust si turtit, botul lung se termina cu un cioc ascutit aplatizat care reusea sa smulga cu usurinta frunzele de pe ramurile copacilor. Maxilarele erau prevazute cu dinti de diferite marimi, care atunci cand se rupeau sau cadeau erau inlocuiti imediat cu altii noi, care cresteau in acelasi loc din osul falcii de dedesubt.
Ochii mari, pozitionati pe partile laterale ale capului si mai sus arata ca acuitatea vizuala a dinozaurului era buna, la fel prezenta narilor mari indica un simt olfactiv bine dezvoltat.
In perioada de imperechere masculii si femelele isi construiau cuiburi in care erau depuse oualele. Aceste animale traiau in turme mari, cuiburile erau pozitionate la distante mici unele de altele si pazite cu mare atentie de pradatori.
Dupa eclozarea oualor apareau puii care ramaneau cateva saptamani in cuib, fiind protejati si hraniti de parinti, masculul si femela aduceau plantele in cioc pe rand in apropierea lor. In caz de pericol acest dinozaur isi indeparta dusmanul de cuib lovind cu labele membrelor anterioare.
Dinozaurul Gilmoreosaurus face parte din ordinul Ornithischia, familia Hadrosauridae.
