Incepand cu anul 1924 cand au fost descoperite in Mongolia ramasitele fosile ale primului dinozaur Oviraptor – acesta a fost numit ,,Hotul de oua” deoarece scheletul sau se afla langa un cuib plin de oua. Astfel primul gand al celui care a avut norocul sa dea peste un asemenea tezaur paleontologic a fost sa-l acuze pe imensul animal preistoric ca se ocupa cu furtul de oua, din cuiburile altor dinozauri.
Cercetările ulterioare au arătat însă că aceste ouă aparțineau propriei sale specii, transformând Oviraptorul dintr-un posibil prădător de ouă într-un dinozaur protector al propriului cuib.
Descoperirea fosilelor de Oviraptor în Mongolia
In timp, aceasta imagine ridicola s-a schimbat datorita altor descoperiri si s-a transformat intr-una opusa, pozitiva – acest Oviraptor a devenit dintr-un distrugator de oua de dinozauri, un mare erou, care era capabil sa moara langa ouale propiului cuib.
Astazi paleontolgii au ajuns la concluzia ca Oviraptorul era un dinozaur omnivor, care a trait in era Mezozoica, in Cretacicul superior, cu 70 de milioane de ani in urma. Traia in regiuni cu deserturi si savane, se hranea cu soparle si isi dadea viata pentru a-si salva urmasii. Faptul ca s-a gasit in zona cavitatii abdominale a unui schelet de Oviraptor ramasitele fosile ale unei soparle arata ca acest dinozaur era probabil doar partial carnivor.
De ce a fost numit Oviraptor „hoțul de ouă”
Paleontologii au crezut ca initial era un hot de oua deoarece langa acel cuib s-a gasit si un schelet al unui dinozaur Protoceraptos – care era un animal preistoric pasnic si erbivor – si initial s-a crezut ca ouale apartinusera lui.
Greseala a fost confirmata in momentul cand au descoperit un embrion de Oviraptor – deci cuibul cu oua nu era de Protoceraptos. Astazi, desi misterul a fost elucidat definitiv, denumirea de ,,Hotul de oua” nu s-a schimbat in ,,Sacrificat pentru oua”, desi era de asteptat.
Analizand scheletul unui exemplar adult paleontologii au estimat lungimea acestui dinozaur ca fiind de aproximativ 1,8-2,5 m, inaltimea de 0,7 m, iar greutatea de cca. 33 kg. Craniile descoperite arata ca avea un corn deasupra nasului, respectiv o creasta mare pe frunte – semne particulare masculilor si femelelor.
Caracteristicile fizice și adaptările Oviraptorului
Capul sau prevazut cu acea creasta se asemana cu cel al unui papagal, iar botul sau ascutit era lipsit de dinti, doar pe cerul gurii avea colti grosi ce probabil ca il ajutau sa sparga ouale celorlalti dinozauri cu care se hranea. Acest dinozaur biped avea corpul zvelt si gatul lung, iar coada lata la baza si subtire la varf il ajuta in mentinerea echilibrului cand se deplasa.
Avea membrele posterioare foarte lungi, puternice si musculoase, perfect adaptate sa alerge cu viteza mare mai ales cand era atacat de pradatori. Membrele anterioare erau mai mici, dar aveau degete prevazute cu ghere ascutite, lungi de 8 cm. Cand era atacat probabil isi folosea ghearele pentru a-si lovi inamicul.
Dinozaurul Oviraptor face parte din ordinul Saurischia si familia Oviraptoridae.
Rolul lui Oviraptor în ecologia Cretacicului superior
Oviraptorul trăia în regiuni aride, cum ar fi deșerturile și savanele din Asia centrală, unde adaptările sale fizice îi ofereau un avantaj în găsirea hranei și apărarea cuibului. Deși era omnivor, rolul său ecologic includea și controlul populațiilor de mici vertebrate și insecte, care formau o parte importantă din dieta sa.
Interacțiunea cu alte specii, precum Protoceratops, sugerează că habitatul său era împărțit cu alte ierbivore pașnice, iar competiția pentru resurse era limitată. Astfel, Oviraptorul nu doar că se adapta pentru a supraviețui, dar contribuia la menținerea echilibrului în ecosistemele din Cretacicul superior, fiind parte dintr-un lanț trofic bine definit.
