Pliosaurus, una dintre cele mai temute creaturi marine din era Mezozoică, a fost un prădător feroce care a dominat apele din perioada Jurasicului inferior.
Descoperirea fosilelor de Pliosaurus
Dinozaurul Pliosaurus a trait in era Mezozoica, in Jurasicul inferior, cu aproximativ 150-145 de milioane de ani in urma si se asemana foarte mult cu Plesiosaurul brachypterygius, care era putin mai mic. Ambii inotau in largul marii, dar populau si zonele de tarm, iar hrana lor era formata din pesti si cefalopode. Pliosarusul, fiind un pradator mai mare si mai puternic, s-a estimat lungimea sa ca fiind de 6-10 m si greutatea de 1,2 tone, se hranea si cu ihtiozauri, broaste testoase si crocodili marini.
Ramasitele sale fosile au fost descoperite mai ales in sedimentele continentului european, in Anglia, dar si in Asia si America de Sud. Sunt cunoscute mai multe specii ale acestui gen: Pliosaurus brachyspondylus, Pliosaurus andrewsi, Pliosaurus brachydeirus, Pliosaurus macromerus, Pliosaurus portentificus.
In anul 1841, paleontologul Richard Owen a descris aceasta specie descoperita in Anglia – Pliosaurus brachydeirus – ca avand caracteristicele anatomice asemanatoare unui crocodil. Specia Pliosaurus andrewsi era mai mare decat un Peloneustes philarchus (care a trait in aceeasi perioada a Jurasicului superior) si a fost numita in onoarea paleontologului Andrews. In anul 1839, Richard Owen a descris dinozaurul Pliosaurus brachyspondylus care avea gatul mai scurt si capul mai mare decat celelalte specii, pe baza ramasitelor fosile (un schelet aproape complet) descoperite in Anglia.
Pe baza altor descoperiri facute in Argentina, Germania si Anglia a fost descrisa specia Pliosaurus macromerus care era foarte mare comparativ cu celelalte. La Muzeul de Istorie Naturala din Oslo este expusa fosila de Pliosaurus macromerus care masoara 15 m si cantareste cateva tone.
Anatomia și adaptările prădătorului marin
Craniul era mic, botul era lung si subtire, prevazut cu incisivi mari cu ajutorul carora musca bucati de carne din corpul victimelor, prin miscari de rotatie. Principalul simt pe care se baza la vanatoare era vederea deoarece avea ochii mari, ceea ce indica o acuitate vizuala foarte buna, urechile erau acoperite, iar narile foarte mici. In zona abdomenului s-au gasit oase de pui de ichthyosaurus si de pesti – hrana preferata a acestor animale.
Pliosaurusul avea patru inotatoare foarte mari, deci era un inotator excelent, iar coada lunga de aproximativ 2 m era folosita drept carma. Interesant la acest dinozaur era faptul ca folosea pietre stomacale nu pentru digestie, ci pentru a reusi sa se scufunde la adancimi mari.
Aceste creaturi au fost un adevarat pericol pentru mai multe reptile marine care traiau in acele vremuri – Ichtyosaurus si Plesiosaurus – deoarece prin muscatura lor puternica reuseau sa zdrobeasca cu usurinta oasele ce alcatuiau trunchiul sau gatul victimei. In acele vremuri se dadea o lupta continua pentru supravietuire, iar dinozaurul Pliosaurus constituia un pradator nemilos al Triasicului inferior.
Dinozaurul Pliosaurus face parate din ordinul Plesiosauria, familia Pliosauridae.
Habitatul și distribuția geografică
Fosilele de Pliosaurus au fost descoperite în diverse locații din Europa, inclusiv Anglia și Germania, dar și în Asia și America de Sud. Aceasta indică faptul că aceste creaturi au populat atât mările interioare, cât și zonele de coastă ale supercontinentului Pangeea. Pe vremea sa, Pliosaurus trăia într-un ecosistem divers, unde competiția pentru hrană era intensă. Clima din Jurasicul inferior era mai caldă, iar mările erau bogate în viață marină, oferindu-i pradă din abundență.
