Extravaganţele celebrităților ne arată o lume complet diferită de viața obișnuită şi, poate, tocmai de aceea au fascinat întotdeauna publicul larg. De-a lungul istoriei, marile personalitățile nu s-au remarcat doar prin talentul, inteligența sau puterea lor. Mulți scriitori, regi, împărați, pictori și muzicieni au avut obiceiuri atât de neobișnuite, încât au rămas în memoria oamenilor la fel de puternic precum operele sau realizările lor. De la animale de companie neobișnuite, colecții costisitoare și ținute extravagante, până la palate impresionante și ritualuri ciudate, istoria este plină de exemple care demonstrează că genialitatea și excentricitatea merg uneori împreună.
Extravaganţele unor personalităţi – Iulius Caesar și imaginea unui conducător ieșit din comun
În Roma Antică, Iulius Caesar (100 î.Hr. – 44 î.Hr.), general şi conducător politic, numit “dictator perpetuu”, care a contribuit esenţial la prăbuşirea Republicii Romane şi la apariţia Imperiului Roman, a fost o personalitate care a atras atenția nu doar prin talentul militar și politic, ci și prin grija pentru propria imagine. Era convins de importanța aparențelor și a încercat permanent să-şi construiască imaginea unui lider excepțional.
Una dintre preocupările sale excesive era legată de faptul că își pierdea părul. Or, la vremea respectivă, se punea mare preţ pe legătura între trăsăturile fizice și calitățile morale ale unui individ, iar chelia era considerată semn de viclenie, înşelătorie şi cruzime.
Se spune că Iulius Caesar prefera coroana de lauri și pentru că aceasta îl ajuta să-și ascundă chelia. Astfel, un simbol al victoriei a devenit și un element important al imaginii personale. În plus, povesteşte Suetonius, înalt funcţionar, “Împăratul a suportat foarte dureros inconvenientul de a fi chel, expunându-l adesea batjocurii dușmanilor săi”. În zadar a încercat o vreme să-şi tragă o şuviţă peste frunte, pentru că acest gest a devenit o sursă suplimentară de ridicol.
Într-atât de preocupat era Iulius Caesar de aspectul său încât, pentru că pieptănatul puţinelor fire de păr nu era de niciun ajutor, își smulgea perii de pe cap cu o pensetă, pentru a-și menține pielea netedă, ceea ce arată că și cei mai puternici oameni ai istoriei puteau avea preocupări surprinzător de omenești.
Extravaganţele unor personalităţi – Cleopatra, regina care a făcut din lux un instrument al puterii
Cleopatra, una dintre cele mai fascinante regine ale Antichității, ultimul faraon al Egiptului, era renumită pentru bogăția, rafinamentul şi extravaganțele de neegalat ale curții sale. În jurul vieții ei s-au creat numeroase povești despre banchete fastuoase, parfumuri rare și demonstrații impresionante de bogăție.
Legenda spune că, pentru a demonstra că poate organiza cel mai costisitor ospăț (care să coste peste 10 milioane de sesterți, monedă romană veche, o sumă astronomică capabilă să finanțeze armate), ospăţ la care era invitat iubitul ei, generalul roman Marc Antoniu, Cleopatra ar fi dizolvat într-o băutură o perlă extrem de valoroasă, pe care a băut-o, după ce primul fel de mâncare se dovedise a fi unul obişnuit. Indiferent cât adevăr și câtă legendă se ascund în această poveste, imaginea Cleopatrei a rămas asociată pentru totdeauna cu luxul, eleganța și spectacolul.
Când, în anul 41 î.Hr., Cleopatra a fost chemată să-l întâlnească pe Marc Antoniu la Tars, aceasta a decis să nu sosească precum o vasală, ci ca o zeiță. A navigat pe râul Cydnus într-o magnifică ambarcaţiune, cu pânze țesute din mătase imperială purpurie, cu pupa placată cu aur. Cleopatra însăși stătea întinsă sub un baldachin brodat cu aur, costumată precum Afrodita (zeița iubirii), iar malul râului era parfumat cu miros de tămâie exotică aprinsă pe corabia reginei.
Această intrare grandioasă l-a fascinat pe Marc Antoniu, asigurând, pentru încă un deceniu, independența politică a Egiptului. Extravaganțele Cleopatrei au mers şi mai departe – folosea veselă din aur masiv, paturile erau din aur și fildeș, se împodobea cu smaralde, ametiste și perle gigantice.
Caligula și gustul pentru spectaculos
Caligula este unul dintre împărații romani despre care s-au transmis cele mai multe povești incredibile. Extravaganțele sale au consumat vasta bogăție a Imperiului Roman în timpul scurtei sale domnii de numai patru ani. Unele fapte sunt, probabil, exagerate sau influențate de autorii care i-au fost ostili, însă imaginea sa a rămas legată de comportamente ieșite din comun.
Cea mai cunoscută poveste se referă la calul său, Incitatus, căruia i-ar fi oferit o viață de un lux neobișnuit. Se spune chiar că împăratul ar fi dorit să-i acorde o funcție importantă în stat. Adevărată sau exagerată, povestea a devenit simbolul excentricității fără limite.
Caligula a construit Podul peste Golful Baiae, făcut din nave, pe o distanţă de trei mile, numai pentru a-l traversa cu carul său și a lua în derâdere, astfel, o profeție potrivit căreia nu avea mai multe șanse să devină împărat decât să traverseze golful călare.
Se mai spune că a cheltuit sume uriaşe pe cine extrem de opulente, oferind oaspeților pâine cu fulgi de aur sau perle dizolvate în oțet (precum regina Cleopatra), pentru a-și etala bogăția. De asemenea, îi obliga adesea pe senatorii romani să alerge pe distanțe lungi alături de carul său imperial.
Nero – împăratul care voia să fie artist
Împăratul roman Nero nu dorea să fie cunoscut doar ca un mare conducător, ci și ca artist. Era pasionat de muzică, poezie și teatru și participa uneori la spectacole publice, lucru considerat neobișnuit pentru un împărat roman.
Pentru Nero, arta devenise o adevărată obsesie. Își dorea admirația publicului și aprecia aplauzele aproape la fel de mult ca puterea politică. Personalitatea sa a rămas una dintre cele mai controversate și extravagante din istoria Romei.
Napoleon și pasiunea pentru fast și simboluri
Napoleon Bonaparte a înțeles foarte bine că puterea trebuie nu doar exercitată, ci și demonstrată. Ceremonia încoronării sale ca împărat al Franței a fost organizată cu un fast impresionant. Uniformele, decorațiile, coroanele și ceremoniile grandioase aveau rolul de a transmite un mesaj clar – Napoleon era conducătorul unei noi epoci.
Deși era cunoscut și pentru stilul său de viață disciplinat, împăratul aprecia simbolurile grandorii și ale autorității. Palatele și ceremoniile sale au devenit adevărate spectacole politice, menite să impresioneze atât poporul, cât și pe adversari. Bugetul pentru casa imperială ajunsese la 15-16 milioane de franci anual. Înalții oficiali purtau uniforme extrem de scumpe, cu broderii groase din argint și auriu.
În plus, împărătesa Joséphine de Beauharnais era renumită pentru extravaganţele încurajate de soţul său – milioane de franci cheltuite pe garderobă şi bijuterii, pe achiziţionarea de picturi şi sculpturi, plante rare şi animale exotice la Castelul Malmaison.
Se mai spune că Napoleon folosea 40 – 60 de litri de apă de colonie pe lună. În fiecare dimineaţă, valetul său îi turna peste umeri și piept sticle întregi. Împăratul era convins că apa de colonie era un bun remediu pentru oboseală, pentru durerile de stomac și pentru infecții. Uneori nu doar aplica apa de colonie pe piele, chiar o bea.
Alţi împăraţi și regi care au trăit în mijlocul luxului
Istoria monarhiilor este plină de exemple de conducători pentru care luxul nu avea limite. Unul dintre cei mai cunoscuți este Ludovic al XIV-lea al Franței, supranumit „Regele Soare” (secolul al XVII-lea). Curtea sa de la Versailles era un adevărat spectacol al bogăției. Palatul, grădinile, petrecerile și ceremoniile erau organizate cu o splendoare impresionantă şi cu nenumărate extravaganțe.
Pentru Ludovic al XIV-lea, fastul nu era doar o plăcere personală. Era și o metodă de a demonstra puterea monarhiei franceze. Viața de la Versailles devenise un reper de eleganță și lux pentru întreaga Europă.
Gerard de Nerval și homarul plimbat prin Paris
Poate una dintre cele mai neobișnuite extravaganțe din literatura franceză îi aparține poetului Gérard de Nerval. Acesta a devenit celebru pentru faptul că obișnuia să se plimbe prin Paris însoțit de un… homar, pe care îl ținea legat cu o panglică. Pentru Nerval, animalul era o companie mai interesantă decât un câine obișnuit. Povestea a contribuit la imaginea poetului excentric și a rămas una dintre cele mai surprinzătoare anecdote despre marile personalități ale literaturii.
Extravaganțele unor personalităţi – Balzac și nopțile albe ale creației
Celebrul scriitor francez Honoré de Balzac (1799 – 1850) era cunoscut pentru programul său de lucru extrem – de obicei, se culca la ora 18:00, trezindu-se la miezul nopții şi petrecând circa18 ore la masa de scris. Pentru a putea scrie ore întregi, mai ales în timpul nopții, consuma cantități impresionante de cafea (40 – 50 de ceşti de cafea pe zi). Această băutură devenise aproape indispensabilă procesului său de creație. Balzac putea lucra ore în șir, ignorând oboseala, iar viața sa era organizată în jurul unei discipline neobișnuite: nopțile erau dedicate scrisului, iar odihna ocupa un loc mult mai puțin important.
Salvador Dalí – artistul care a făcut din excentricitate o artă
Puțini artiști au transformat propria personalitate într-un spectacol, aşa cum a făcut Salvador Dalí. Celebrul pictor suprarealist era cunoscut pentru mustața sa spectaculoasă, pentru declarațiile surprinzătoare și pentru aparițiile publice neobișnuite.
Dalí nu se mulțumea să picteze imagini bizare – el însuși devenise o adevărată operă de artă în mişcare. Fiecare apariție era atent construită pentru a șoca, a provoca sau a amuza publicul. Pentru artist, granița dintre viață și artă părea să nu existe.
În 1936, la Expoziția Suprarealistă Internațională de la Londra, se pare că Dali a urcat pe scenă îmbrăcat într-un costum de scafandru (deşi aproape că-l sufoca) şi ținând doi ogari în lesă.
Extravaganţele lui Dali au uluit permanent publicul şi una dintre acestea se leagă de episodul când a mers la Universitatea Sorbona, pentru a studia şi a ține o prelegere despre “metoda paranoic-critică” şi „spiralele logaritmice ale legumei”, într-un Rolls-Royce în care a încărcat 1 000 de conopide, parcurgând astfel distanţa dintre Spania şi capitala Franţei.
Animalul de companie preferat al artistului era un ocelot (un mamifer cu o blană spectaculoasă, asemănătoare cu a jaguarului, cam de două ori mai mare decât o pisică) pe care-l lua cu sine peste tot (inclusiv prin hoteluri de lux, pe transatlantice) ţinându-l cu o lesă împodobită cu bijuterii.
Împreună cu soţia sa, Gala, a organizat petreceri excentrice, cu preparate culinare bizare (broaşte vii, mâncare servită în pantofi) şi cu animale sălbatice care umblau libere printre invitaţi.
“Metoda Dali” pentru inspiraţie…
Dali apela frecvent la o metodă ingenioasă prin care “captura” halucinațiile din starea de hipnagogie (starea de tranziție dintre veghe și somn, intervalul de câteva minute în care începi să adormi), pentru idei pe care le transpunea în picturile sale suprarealiste. Se aşeza, de obicei, într-un fotoliu confortabil, ţinea într-o mână un obiect metalic (o cheie, o lingură), iar pe podea punea (în dreptul mâinii) o farfurie metalică sau din ceramică. În momentul în care începea să adoarmă, scăpa obiectul metalic, care cădea pe farfurie, cu zgomot. Trezirea bruscă îi conserva, în minte, mesajele subconştientului.
Studiile actuale chiar confirmă “metoda Dali”, experimentată de artist intuitiv, starea dintre veghe şi somn fiind faza N1 a somnului sau starea hipnagogică, în care creierul face asocieri bizare intre imagini vizuale, sunete și senzații abstracte fără controlul conștientului, trezirea bruscă făcând ca acestea să persiste o vreme în memorie. În felul acesta, Dali a avut ideea, de exemplu, de a picta “Persistenţa memoriei” (cu imaginea unor ceasuri care se topesc, se scurg)
În categoria extravaganţe intră şi obiceiul lui Dali de a evita plata facturilor la restaurant folosind cecuri, mâzgălindu-le pe verso. Deoarece nimeni nu voia să rateze ocazia de a deține un “original” Dalí, erau acceptate cecurile, dar, evident, nu erau încasate (din pricina desenelor).
Extravaganţele unor personalităţi – Lord Byron, poetul care a trăit ca un personaj de roman
Celebrul poet englez Lord Byron a fost renumit atât pentru operele sale, cât și pentru extravagaţele sale. Personalitatea sa rebelă, călătoriile și comportamentul nonconformist au făcut din el una dintre cele mai fascinante figuri ale epocii romantice.
Byron era cunoscut și pentru pasiunea pentru animale. A avut mai multe animale de companie neobișnuite, iar cea mai cunoscută poveste este cea a ursului pe care l-ar fi adus la universitate după ce i s-a interzis să țină un câine. Gestul său a devenit un exemplu perfect al spiritului său provocator.
Beethoven și obiceiurile unui geniu
Marele compozitor Ludwig van Beethoven era cunoscut pentru temperamentul său puternic și pentru obiceiurile sale neobișnuite. Era extrem de atent la anumite ritualuri cotidiene, inclusiv la prepararea cafelei, despre care se spune că o pregătea cu o grijă aproape matematică.
Personalitatea sa dificilă și concentrarea extraordinară asupra muzicii îi făceau pe cei din jur să îl considere uneori excentric. Totuși, tocmai această pasiune totală pentru creație a contribuit la apariția unor opere care au schimbat pentru totdeauna istoria muzicii.
Michael Jackson și lumea fantastică numită Neverland
În epoca modernă, extravaganțele au continuat să fascineze publicul. Michael Jackson a creat celebrul domeniu Neverland, pentru care a cheltuit milioane de dolari, un loc inspirat de lumea copilăriei și a poveștilor fantastice, dar pentru care a acumulat datorii uriaşe până la sfârșitul vieții sale.
Proprietatea includea numeroase atracții și oferea vizitatorilor senzația că au pășit într-un univers desprins dintr-un basm. Neverland reflecta dorința artistului de a construi o lume diferită de realitatea obișnuită, în care imaginația și fantezia ocupau locul principal.
Michael Jackson era cunoscut şi pentru faptul că închiria magazine întregi de jucării sau magazine universale și cinematografe, pentru a putea face cumpărături sau viziona filme în totală intimitate. A licitat şi a achiziţionat, cu 1,54 milioane de dolari, statueta Oscar pentru cel mai bun film din 1939 – „ Pe aripile vântului”.
Extravaganţele unor personalităţi – Lady Gaga și curajul de a șoca
O altă personalitate artistică, pentru care extravaganțele au devenit o marcă personală este Lady Gaga. Artista s-a remarcat nu numai prin talentul său muzical, ci şi prin ținutele sale neobișnuite și prin dorința de a sfida regulile convenționale ale modei.
Fiecare apariție a sa demonstrează că extravaganța poate fi și o formă de exprimare artistică. Pentru Lady Gaga, hainele și imaginea publică fac parte din spectacol la fel de mult ca muzica.
Când genialitatea întâlnește excentricitatea
De la împărații Romei și regii Franței, până la scriitorii, pictorii și muzicienii moderni, oamenii celebri au demonstrat că succesul poate fi însoțit uneori de obiceiuri neobișnuite. Unii au folosit luxul pentru a-și demonstra puterea, alții și-au transformat excentricitatea într-o formă de artă sau au ales pur și simplu să trăiască după propriile reguli.
Poveștile despre Cleopatra, Caligula sau Nero ne arată fascinația pentru putere și bogăție. Balzac, Gérard de Nerval demonstrează că lumea literaturii a avut întotdeauna personalități neconvenționale. Dalí a făcut din extravagante o parte importantă a artei sale, iar muzicieni precum Beethoven sau Michael Jackson au transformat talentul într-un spectacol memorabil.
Poate că tocmai aceste ciudățenii îi fac atât de interesanți. În spatele marilor opere, al victoriilor istorice și al succesului se ascund, de multe ori, oameni cu pasiuni, obsesii și obiceiuri surprinzătoare. Istoria ne arată că personalitățile cu adevărat memorabile nu au fost întotdeauna cele care au respectat regulile, ci adesea cele care au avut curajul să fie diferite.
