De origine germana, Ecaterina cea Mare a Rusiei este una dintre femeile exceptionale ale istoriei, care, in ciuda nationalitatii sale, a devenit o rusoaisca veritabila, ce s-a aflat la conducerea rusilor pentru o perioada de 34 de ani. In toata perioada sa de domnie, a fost o conducatoare iubita si respectata, care a condus Rusia cu o mana ferma. Nascuta in Stettin, Polonia, pe 21 aprilie 1729, cu numele Sophie Augusta Fredericka de Anhalt- Zerbst, este pasionata de limba franceza si impresioneaza prin buna sa dispozitie si inteligenta de care da dovada. Chemata la 1 ianuarie 1744, de catre imparateasa Elizabeta I la Curtea Imperiala a Rusiei, impreuna cu mama sa, cu scopul de a-l cunoaste pe printul mostenitor, Peter-Ulrich, in vederea casatoriei, isi va schimba destinul.
La doar un an de la sosirea in Rusia, Ecaterina cea Mare a Rusiei se casatoreste cu Petru, desi nu este o casatorie fericita. In mod cert, ea impresioneaza prin usurinta cu care reuseste sa isi cladeasca o buna imagine in fata rusilor, castigandu-le simpatia si fiind apreciata precum o persoana care s-a nascut pe pamant rusesc. La 28 iunie 1744 ea este convertita la religia ortodoxa, moment in care primeste prenumele Ecaterina, iar la 21 august in anul urmator are loc casatoria celor doi, ea devenind Marea Ducesa a Rusiei. Desi detinea acest titlu, ea are neplacerea de a cunoaste adevarata atmosfera de la Curtea Imperiala, cat si adevarata fata a Rusiei, diferita de imaginea idealizata, perceputa din exterior.
Inca de la inceputul casatoriei cu Petru, Ecaterina cea Mare a Rusiei intampina dificultati, fiind tratata cu lipsa respect de acesta. De asemenea, dupa 8 ani de casnicie aceasta era inca virgina, din cauza unor probleme de sanatate ale sotului. La noua ani de la casatorie da nastere unui baietel, botezat Pavel Petrovici, insa fara sa se cunoasca cu certitudine cine este tatal copilului. Astfel, poate fi fie Petru, fie sambelanul Serghei Saltîkov, care este primul iubit al imparatesei. La 9 decembrie 1758 naste cel de-al doilea copil, pe fetita botezata Anna, care nu este a tarului, ci a contelui polonez Stanislav-August Poniatowski. La trei ani de la nasterea fetitei, acesta se stinge din viata.
Pe langa maniera in care a condus Rusia, aceasta este cunoscuta si pentru relatiile sale extraconjugale numeroase, cu persoane din randul soldatilor, fiind extrem de selectiva in privinta amantilor si preferand doar persoane tinere. Totodata, se spune despre imparateasa ca s-ar fi plictisit de tinerii ce i-au devenit amanti, motiv pentru care aceasta ar fi nutrit o pasiune sexuala pentru caii de la curte, in aceasta maniera fiind justificate leziunile genitale grave, care i-au afectat sanatatea. Legenda sau adevar, numarul mare de amanti ai imparatesei si atentia cu care aceasta isi selecta amantii au fost cunoscute la Curtea Imperiala.
In anul 1972, sotul imparatesei Ecaterina cea Mare a Rusiei devine imparat, insa incoronarea sotului nu ii aduce ei nimic bun, deoarece ea este izolata in Palatul de Iarna, fiind ignorata in totalitate de sot. Lucrurile insa nu vor raane asa, iar dupa ce naste cel de-al treilea copil, un baiat pe nume Aleksei, care va deveni contele Bobrinski si al carei tata este Grigori Orlov, ea este inchisa de catre imparat in fortareata de la Schlusselburg. Desi este eliberata, ea este constienta ca viata sa se afla in pericol, astfel incat, pe 28 iunie 1762 pleaca la Sankt- Ptetersburg, unde este proclamata Majestatea Sa, imparateasa Ecaterina, conducatoare a Rusiei intregi, de catre contele Kirill Razumovski. Desi Petru este inchis, este asasinat la 6 iulie, imparateasa anuntand ca a murit, pentru ca suferea de colica hemoroidala.
La data de 22 septembrie, in capitala Rusiei, Ecaterina cea Mare este incoronata si se implica in solutionarea dificultatilor economice cu care se confrunta Rusia la acea vreme. Preocupata de cultura si de idei liberale, imparateasa corespondeaza cu Voltaire pentru o perioada de 15 ani, pana la moartea filozofului. In anul 1763, ea infiinteaza primul colegiu de medicina din Rusia, cat si o scoala de moase, un azil de copii orfani si Institutul Smolnii, care avea ca scop educarea fetelor de nobili. De asemenea, in vederea stimularii taranilor rusi, aduce muncitori din Germania pentru a cultiva pamanturile Volgai si ale Ucrainei.
Ecaterina cea Mare s-a ocupat si de sprijinrea emigrantilor straini pentru a se stabili in Rusia, prin faptul ca le oferea acestora pamant gratuit si ii scutea de taxe, ceea ce a dus la formarea unei comunitati de germani muncitori, care se aflau in regiunea Volgai. Infiinteaza o Academie de Stiinte si cheama in Rusia dentisti, arhitecti, ingineri si medici de exceptie, evolutia tarii sale in toate domeniile fiind o prioritate. In anul 1782 infiinteaza Comisia Educatiei Nationale, iar in anul urmator un colegiu de pregatire al profesorilor. Se ocupa de realizarea Nakaz-ului, sau “Instructiune in vederera elaborarii unuii Cod al Legilor”, pe care il prezinta personal in fata Senatului in toamna anului 1766. Desi se dorea a fi cu un bogat continut de idei iluministe, el are un important rol in a situa Rusia in randul monarhiilor absolute.
Succesele internationale pe care le detine Ecaterina cea Mare a Rusiei ii aduc faima unei bune conducatoare. La inceputul razboiului ruso-turc, declarat in anul 1768, luptele duse de armata rusa sunt victorioase, astfel incat in anul 1770 castiga batalia de la Chesme. Rusia anexeaza Rusia Alba, ce detinea un numar de 1.600.000 de locuitori, iar in anul 1774, dupa un razboi de 6 ani, incheie pacea cu Turcia. Isi indeplineste visul, iar la 21 iulie 1783 anexeaza Crimeea si detine controlul asupra Marii Negre.
Pe plan personal, exista marturii ce pot fi considerate credibile, cu privire la 12 legaturi amoroase ale imparatestei Ecaterina cea Mare a Rusiei, cea mai importanta relatie a sa fiind cu Grigori Potemkin, care era un ofiter de armata. Cu trecerea timpului, in anii 1790, sanatatea sa se inrautateste, suferind din cauza reumatismului si a kilogramelor in plus pe care le castigase, cat si a ulcerelor varicoase, care ii afectau mobilitatea. In urma unui atac cerebal suferit in budoarul sau personal, se stinge din viata in seara zilei de 6 noiembrie 1796, lasandu-l pe fiul sau, Pavel, la tron. Desi a fost o imparateasa apreciata pentru faptul ca a extins imperiul si a transformat Rusia intr-o mare putere, nu a fost apreciata pentru ca se considera ca nu a luptat pentru interesele taranilor, ci pentru cele ale nobilimii. Cu toate acestea, este femeia care a detinut puterea in Rusia pentru aproape trei decenii si jumatate.
