Pentru realizarea progreselor in toate domeniile existente, femeile au ocupat un loc important, reusind, prin actiunile lor, sa schimbe cursul istoriei. Una dintre aceste femei este Lise Meitner, fiziciana care a facut parte din echipa de savanti ce au descoperit fuziunea nucleara. Cu o minte sclipitoare, ea este o savanta de exceptie, insa care a fost nevoita sa suporte greutatile unei societati ce nu permitea femeilor sa aiba parte de o educatie aleasa. S-a nascut la Viena in anul 1878, intr-o familie de evrei, tatal sau fiind unul dintre primii avocati evrei din Austria. Interesata sa studieze fizica, in ajutorul ei a venit o lege, din anul 1892, care permitea femeilor sa studieze la colegii si universitati.
Incurajata de parintii sai, Lise Mietner devine, in anul 1905, a doua femeie ce obtine o diploma de doctorat in fizica la Universitatea din Viena. Avand planuri marete, ea refuza sa se angajeze la o fabrica de gaz lampant si merge, in anul 1906, in Berlin, pentru a asista la prelegirile lui Max Planck, care va fi distins mai tarziu cu Premiul Nobel pentru Fizica. Desi acesta a mai primit cereri din partea altor femei pentru a fi prezente la prelegerile lui, ea este prima femeie pe care o accepta. Sprijinita financiar de parinti, aceasta il va uimi pe savantul Planck cu mintea ei sclipitoare, chiar daca pana atunci acesta considera ca femeia este destinata sa fie sotie si mama si nu pentru a urma o profesie.
La doar un an dupa ce participa la prelegerile lui Planck, Lise Meitner este numita asistenta a acestuia, dupa ce, in primul an, lucreaza impreuna cu savantul Otto Hahn, alaturi de care realizeaza numeroase descoperiri cu privire la radiatii si atomi. Cu toate ca a fost acceptata ca asistenta, nu i se ofera aceleasi drepturi de care se bucura barbatii, incat este nevoita sa isi desfasoare cercetarile intr-un minibirou de la subsolul universitatii si nu poate nici macar sa stea in laborator cu barbatii. Dorind sa se intretina singura, incepe sa pubice articole stiintifice, in reviste de specialitate, iar pentru aceasta se semneaza L. Meitner, deoarece aceasta era singura modalitate prin care putea sa isi publice articolele, revistele de specialiate refuzand pubicarea articolelor redactate de femei.
Dupa construirea unei noi aripe a Institutului Kaiser –Wilhelm, destinate cercetarile ce priveau radioactivitatea, Lise Meitner are posiblitatea sa lucreze aici, insa nu in calitate de angajata, ci de “invitat onorific”, fara sa fie platita. In prima parte a Primului Razboi Mondial este asistenta si ajuta la utlizarea echipamentului razelor X, iar apoi se intoarce la Berlin, pentru a-si continua cercetarile. In anul 1917 descopera elementul chimic proctactinium, insa nu se bucura de nicio recunoastere, colegul sau, Otto Hahn, fiind cel care primeste medalia Asociatiei Chimistilor Germani, ea primind doar o copie in bronz a acestei medalii, insa lucrurile nu vor ramane asa pentru mult timp.
Dupa incheierea Primului Razboi Mondial, Liza Meitner incepe sa se bucure de recunoasterea cuvenita, iar in anul 1926 devine prima femeie numita profesor titular la Universitatea din Berlin, reusind, pana in acest an sa primeasca un salariu, desi foarte mic, devenind prima femeie profesor din Germania. Isi continua cercetarile stiintifice, iar in anul 1933 este directoare a Institutului de Chimie. Descopera, pana in anul 1937, alaturi de colegul ei Hahn, cel putin noua elemente radioactive diferite, iar dupa ce se alatura si savantul Fritz Strassman, se concentreaza pe cercetarea nucleului atomic, pentru a vedea ce se intampla cand acesta se divide. Din nefericire, nu isi poate continua cercetarile in Germania, astfel, daca depasise discriminarile legate de faptul ca era femeie, faptul ca era de origine evreiasca nu avea cum sa fie perceput altfel in Germania.
Cu toate ca fusese crescuta in cultul protestant, Lise Meitner este concediata, alaturi de alti oameni de stiinta, care au preferat sa plece in alte tari, precum a procedat savantul Albert Einstein. Sub pretextul ca face o calatorie in strainatate, paraseste Germania in anul 1938, dupa 31 de ani de activitate in domeniul cercetarilor stiintifice. Se stabileste in Suedia, unde va lucra pentru 22 de ani. Cercetarile ce urmau aveau sa revolutioneze intreaga lume, dupa ce aceasta descopera ca la diviziunea unui nucleu, masa celor doua nuclee rezultate este mai mica fata de nucleul din care se divide, deoarece o parte din masa se elibereaza sub forma de energie. De asemenea, ea a descoperit faptul ca s-ar putea degaja o cantitate uriasa de energie intr-un timp foarte scurt si ca, daca s-ar divide milioane de atomi in acelasi timp, ar putea produce o cantitate incredibila de energie.
Realizand importanta acestei descoperiri efectuata de Lise Meitner, dar temandu-se de primejdia ce urma daca prima bomba atomica era produsa de Germania, savantul il informeaza pe presedintele Statelor Unite de atunci, care va invita unii dintre cei mai straluciti oameni de stiinta, pentru a transforma energia atomica intr-o bomba, in cadrul proiectului Manhatan. Gandindu-se la milioanele de oameni care vor avea de suferit dupa aparitia primei bombe atomice, ea refuza sa participe la acest proiect. Desi aceasta descoperire ii apartine, Premiul Nobel il primeste colegul sau Hahn, fara ca numele ei sa fie mentionat, la fel cum s-a procedat si la descoperirile anterioare.
Dupa retragerea din activitatea stiintifica din Suedia, in anul 1960, Lise Meitner merge in Anglia, unde se aflau o mare parte a rudelor ei si moare la 8 ani dupa aceea, la varsta de 89 de ani. Desi nu se stie de cat de multa recunoastere s-ar fi bucurat daca nu ar fi fost o femeie de stiinta, de origine evreiasca, ea ramane, dupa cum a inscriptionat nepotul sau pe piatra de mormant, “un fizician ce nu si-a pierdut niciodata umanitatea”.
