Festivalul este o celebrare a poveștii primordiale, el marchează reîntoarcerea la mitul facerii, amintind că asuprirea răului a adus regenerare și reîmprospătare, într-un cuvânt, „viață”.
Fiecare cultură are la bază o astfel de poveste care îi oferă continuitate. Fiecare popor, în momentele de sărbătoare, iese din temporalitate și participă direct la facerea lumii. Călătorii se pot bucura și ei de un asemenea sentiment, atunci când vizitează meleagurile străine. Dacă au posibilitatea, atunci când sunt oaspeții unei țări, nu ar trebui să rateze unul dintre minunatele festivaluri de mai jos:
„Holi” – Festivalul culorilor din India
Festivalul „Holi” își are originile într-o veche poveste hindusă, potrivit căreia Hiranyakashipu, regele demonilor, căștigându-și nemurirea, prin grația zeului Brahma, devine de nesupus și atacă cerul și pământul. Acesta îi obligă pe oameni să renunțe le vechile lor credințe și să îl omagieze doar pe el, regele demonilor.
Propriul său fiu, Prahlada, rămâne însă devotat zeului Vishnu, fapt ce, inevitabil, atrage mânia tatălui care încearcă fie să îl otrăvească, fie să îl închidă într-o cameră plină cu șerpi veninoși. Prahlada supraviețuiește de fiecare dată. La o ultimă încercare a tatălui său, i se solicită fiului să stea pe rug, alături de sora sa, Holika. Mitul povestește cum, după ce Prahlada s-a rugat la Vishnu, a supraviețuit, iar sora sa a fost arsă pe rug.
Festivalul Holi sărbătorește triumful binelui asupra răului, dar și arderea surorii sale, Holika. Venirea primăverii este întâmpinată cu o sărbătoare a culorilor ce reclamă momentul regenerării. Pe data de 27 martie, milioane de hinduși se adună pentru a porni „bătaia” cu culori, de la primele ore ale dimineții. Posibilitatea ca cineva să se sustragă pulberilor de culori care se dispersează în aer este foarte mică. De pe acoperișurile clădirilor din New Delhi, copii neastâmpărați se distrează aruncând asupra trecătorilor săculețe de culori. Festivalul durează două zile și este sărbătorit în întreaga Indie, Nepal, Trinidad Tobago și Guyana.
Carnavalul de la Rio de Janeiro
Carnavalul reprezintă o sărbătoare cu originile din timpul romanilor și grecilor, obișnuiți să omagieze, anual, primăvara. Pe întreaga suprafață a Europei, cu predilecție în Spania, Portugalia și Franța, locuitorii organizau festivități pe care le onorau prin dans și baluri mascate. Aceste tradiții s-au păstrat și au fost duse în Lumea Nouă încă din momentul descoperii acesteia.
Portughezii sunt primii care au introdus conceptul de „carnaval” la Rio, în jurul anului 1850. Festivitățile sunt influențate de aerul cosmopolit al Parisului, dar, cu toate acestea, tradiția europeană este adaptată Braziliei, devenind diferită de ceea ce se întâmplă pe restul continetului. Totodată, carnavalul oferea posibilitatea celor săraci să se costumeze în prinți, regi, prințese. Reprezentând o mișcare a comunităților de negri, carnavalul este sărbătoarea ce le aparține. În prezent, comunitățile de negri sunt cele mai implicate grupuri, în pregătirile de dinainte de carnaval.
Festivalul primăverii al Chinei
Pentru poporul chinez „Sărbătoarea Primăverii” reprezintă cea mai importantă sărbătoare a anului cu o datină de 4000 de ani. Conform calendarului tradițional chinezesc, se consideră un an, perioada în care luna face 12 rotații în jurul Pământului. Pentru poporul chinez, anul reprezintă perioada care asigură recolte bogate la toate culturile de cereale. De asemenea, este celebrată dispariția monstrului „Nian”- tradus înseamnă „an” – care făcea prăpăd printre oameni la finalul iernii.
În ultima seară a anului obișnuit, obiceiul oamenilor este de a se culca după miezul nopții, luându-și rămas bun de la anul vechi, astfel că, în prima zi a anului, oamenii se îmbracă cu haine noi și își vizitează rudele și prietenii. Ei își adresează urări de viață lungă și sănătate. Lipirea pe uși și porți a unor versete pentru Anul Nou fac parte din obiceiurile populației. De obicei, oamenii cumpără de la magazine sau chiar de la vânzătorii ambulanți aceste versete și le lipesc la intrarea în casă sau pe pereți pentru un an nou mai norocos. Ele sunt scrise cu tuș negru pe hârtie roșie, simbolizând dorințele sau speranțele gazdei în noul an.
Festivalul luminilor din India, „Diwali”
Dwali este o sărbătoare hindusă ce reunește familiile an de an, este o sărbătoare a bucuriei, fericirii și luminii, astfel că, pe toată durata festivalului, în cele 5 zile, sunt aprinse și lăsate să ardă lămpi cu ulei și lumânări.
În fiecare dintre aceste 5 zile este celebrată o zeitate, alături de oponentul ei : Lakshmi Pujan, ocrotitoarea oamenilor bogați. În tradiția hindusă, un om bogat este protejat de zei datorită faptelor bune pe care le-a făcut în viețile anterioare. Toți oamenii de afaceri încep un nou calendar pentru planificarea întâlnirilor, iar registrele contabile sunt venerate într-un ceremonial special în care Zeița Lakshmi este invocată să le binecuvânteze.
Narak Chaturdasi este sărbătorită în cea de-a doua zi a festivalului, ceremoniindu-se eliberarea de sub tirania regelui Narakasur. Legenda spune că regele, vestit pentru cruzimea sa, stăpân peste provinciile din sudul Nepalului, după asuprirea Lordului Indra, a furat cerceii Marii Preotese și a luat 16.000 de prizoniere din rândul preoteselor. Krishna l-a ucis pe crudul rege, a eliberat prizonierele și a înapoiat cerceii Marii Preotese, Aditi.
A treia zi a festivalului este dedicată regelui întunericului, Bali, regele Indiei care și-a atras furia zeilor asupra sa din pricina comportamentului adoptat. Povestea amintește despre un băiat care s-a prezentat înaintea regelui, rugându-l să îi dea pământ cât pot cuprinde trei pași de-ai săi. Regele a fost de acord, iar băiatul nu era nimeni altul decât zeul Vishnu. Cu primul pas a acoperit cerul, cu cel de-al doilea, pământul, urmând ca, pentru cel de-al treilea, decizia de alegere a locului să îi aparțină regelui. Acesta i-a spus că se poate așeza pe capul său. Vishnu s-a așezat pe capul regelui, împingîndu-l, în același timp, sub pământ. Vishnu însă i-a oferit posibilitatea reîntoarcerii pe pământ, în fiecare an, dându-i lampa înțelepciunii pentru a aprinde cu ea milioane de lămpi, în detrimentul ignoranței și întunericului interior.
Ultimele două zile sunt celebrate în numele regelui Vikramaditya și Zeului Morții, Yamraj. Zeul Morții i-a adus drept cadou o „tilak” – semnul distinct al indienilor în diverse culori, purtat pe frunte . Drept răsplată, sora sa l-a invitat la masă, dăruindu-i un semn al dragostei sale. De atunci, această zi este sărbătorită ca un simbol al dragostei dintre frați.
Festivalul de flori în Chiang Mai din Thailanda
Anual, în prima zi de vineri, sâmbăta și duminica din luna februarie, în orașul thailandez Chiang Mai, are loc cel mai frumos festival de flori. Începe din prima vineri a lunii februarie și durează timp de 3 zile. Cele mai frumoase fete cos costume exotice pentru acest eveniment, cea mai votată dintre ele fiind considerată regina florilor, Belle. Foarte multe orhidee de diverse culori, mărimi și forme, cactuși păroși, bonsai și multe alte specii împănzesc străzile orașului, fermecând, totodată, cu mirosul lor. Paralel cu piața, sunt dispuse un număr infinit de tarabe cu mâncare ce oferă toate bunătățile culinare din Thailanda.
Festivalul luminilor în Thailanda
„Festivalul Luminilor” este una dintre cele mai mari sărbători budiste așteptate arzător pe întregul parcurs al anului. Oamenii meditează împreună, la lumina lampioanelor, pentru iertarea păcatelor și îndeplinirea tuturor dorințelor. Lampioanele sunt încărcate energetic prin intermediul dorințelor fiecăruia, urmând să fie, concomitent, înălțate spre cer.
Atmosfera este copleșitoare, rezonând într-o vibrație pozitivă. Lampioanele de acest tip sunt făcute din hârtie de orez sau hârtie reciclată și bețe de bambus, având la interior o lumânare. Provin din China, unde erau folosite, inițial, pe timp de război pentru a lumina câmpul de luptă atunci când bătăliile aveau loc noaptea. Thailandezii cred însă că acestea aduc noroc, luând ghinionul și ducând cu ele speranțele de bine ale celui care le-a lansat.
Carnavalul venețian
Carnavalul de la Veneția are o tradiție foarte veche, fiind festivitatea care celebrează trecerea de la iarnă la primăvară, o perioadă în care totul pare realizabil, inclusiv iluzia că cei mai săraci oameni pot deveni influenți, purtând măști pe față. Festivalul din Veneția datează încă din anul 1296, când Senatul Republicii Veneția a declarat Carnavalul un eveniment oficial. După o întrerupere de peste două secole, tradiția a fost redescoperită de municipalitate, în anul 1980, bucurându-se de un succes tot mai mare.
Biserica Catolică a încercat din răsputeri să readucă festivitatea înapoi în limitele religiei, dar în Veneția, influența acesteia nu s-a făcut resimțită. Ascunzând identitatea, masca a făcut din seducție o armă incitantă ce a permis infidelitatea și amestecul claselor sociale, în timpuri trecute. Cea mai cunoscută deghizare este Bauta, o mască albă cu un nas încovoiat, asortată cu o pelerină neagră și un tricorn, o pălărie cu trei colțuri, numită „tabarro”.
Festivalurile celebrează începutul și încheierea unei lupte primordiale în care binele a reușit să preia cârmele conducerii lumii, fapt pentru care popoarele se simt profund recunoscătoare. Și ei, la rândul lor, pot participa direct, sărbătorind în numele zeului binefăcător. În toată această perioadă, între oameni, se află un schimb nestingherit de energii pozitive, pe care turistul nu ar trebui să le rateze. În mijlocul evenimentului, acesta poate înțelege cum localnicul și-a format setul de principii, conduita care, azi, îi aduce, la fel de goi și sinceri ca la începuturi, în fața zeilor omagiați.
