In istoria arhitecturii militare, Fortareata Suomenlinna este un exemplu remarcabil atat al principiilor generale de fortificare, cat si al acelei perioade si a caracteristicilor sale specifice. Aflata langa capitala Finlandei, Helsinki, Fortareata Suomenlinna este un monument istoric unic, si de asemenea una din cele mai mari fortarete maritime din lume. Istoria sa este strans legata de istoria Finlandei si a regiunii Marii Baltice. De asemenea, orasul Helsinki trebuie sa-i multumeasca acestei fortarete pentru dezvoltarea sa precoce si prosperitatea sa.
In anul 1747, cand Finlanda facea parte din regatul suedez, Congresul din Stockholm a luat decizia sa fie construita o fortareata pentru a servi drept baza principala pentru fortele armate stationate in Finlanda. In acest scop a fost ales un grup de insulite din apropierea orasului Helsinki, iar constructia fortaretei ce avea sa se numeasca Sveaborg (Fortareata Suediei) a inceput in anul 1748. Scopul era sa lege intre ele si sa fortifice cateva insule, astfel incat intrarea in portul orasului sa fie controlata.
Lucrarile de constructie au inceput in 1748, sub supravegherea suedezului Augustin Ehrensvard, un ofiter de artilerie ce provenea dintr-o familie aristocratica. Acesta a adaptat teoriile lui Vauban in legatura cu caracteristicile geografice speciale ale orasului Helsinki. Planul original al lui Ehrensvard a fost sa construiasca un lant de fortificatii legate intre ele si sa intareasca anumite puncte strategice de pe terenurile din jurul orasului in sine. Aceasta a doua parte a planului nu a fost niciodata realizata, insa pana in 1772, cand a murit Ehrensvard, se construise acel lant de fortificatii, numit Sveaborg. Pana la sfarsitul secolului al 18-lea, lucrarile de constructie fusesera pe deplin incheiate.
Unul din principalele motive pentru care fusese construit acest lant de fortificatii a fost acela de a contracara ambitiile Rusiei, a carei principala baza militara din Golful Finlandei era Kronstadt. Aceasta baza militara fusese construita la ordinul lui Petru cel Mare, pentru a proteja orasul Sankt Petersburg si cu scopul de a contesta suprematia Suediei in regiunea estica a Marii Baltice. Desi Sveaborg era functionala la moartea lui Ehrensvard, lucrarile de fortificatii au continuat. Regele Gustav III a manifestat un interes deosebit in aceste lucrari. Dupa razboiul dintre anii 1808-1809, fortareata a fost ocupata de rusi, in ciuda reputatiei sale de a fi invulnerabila.
Atunci fortareata a fost din nou intarita si i s-a schimbat numele in Viapori. Puterea suedezilor in acea zona a inceput sa scada in timp. In anul 1855, in timpul Razboiului Crimeii, soldatii francezi si englezi au bombardat fortareata, insa fara a obtine vreun rezultat. Totusi au fost efectuate lucrari de reconstructie dupa acest atac. In timpul acestor lucrari au fost daramate unele dintre cladirile afectate, iar altele au fost micsorate, de asemenea a fost construita o noua linie defensiva de-a lungul coastei.
Inainte de Primul Razboi Mondial, fortareata a functionat mai mult ca zona de depozit, si a facut parte din schema defensiva numita “Fortareata Marii a lui Petru cel Mare”. Intentia a fost ca Sveaborg impreuna cu Tallinn sa blocheze intregul Golf al Finlandei, si sa garanteze securitatea capitalei Rusiei, Sankt Petersburg. Dupa ce Finlanda si-a castigat independenta in anul 1917, Sveaborg a devenit garnizoana finlandeza si a fost redenumita in limba finlandeza Fortareata Suomenlinna. Aceasta a servit drept lagar de detentie dupa Razboiul Civil dintre anii 1918 ai 1919. Ultima data cand Fortareata Suomenlinna a fost folosita in scopuri militare a fost in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, atunci cand a servit drept unul din centrele de supraveghere aeriana din Helsinki. Apoi, fortareata a fost folosita drept garnizoana pana in anul 1972, iar utilizarea sa in scopuri turistice si recreationale a inceput dupa anul 1973.
Pentru administrarea acestui complex unic a fost infiintat un departament guvernamental independent, numit Consiliul de Administratie al Fortaretei Suomenlinna. La acea vreme au avut loc niste dezbateri cu privire la numele sau finlandez (Fortareata Suomenlinna), fiind facute sugestii ca vechiul nume Viapori sa fie restabilit, insa noul nume a fost pastrat. In ultimele decenii, prezenta militara pe aceste insule a scazut drastic. Astazi, Fortareata Suomenlinna gazduieste Academia Navala a Marinei Finlandeze. Aceasta fortareata inca mai arboreaza pavilionul de razboi sau versiunea “coada-de-randunica” a drapelului de stat al Finlandei.
Astazi, aceasta fortareata este una din cele mai populare atractii turistice din Helsinki, precum si un foarte popular loc pentru picnic pentru locuitorii nativi, iar intr-o zi calduroasa de vara atat insulele cat si feriboturile care transporta vizitatorii pot fi destul de aglomerate. Pe insula se afla si cateva muzee si, de asemenea, ultimul submarin finlandez care a supravietuit, pe nume Vesikko. Fortareata Suomenlinna a fost cunoscuta si drept o locatie de avangarda din punct de vedere cultural. La mijlocul anilor 1980, aici a fost stabilit Centrul Nordic de Arte, si cateva cladiri au fost transformate in studiouri ale artistilor, care sunt inchiriate de catre acestia la preturi rezonabile. In timpul verii, aici exista o scoala de arte pentru copii, iar piesele realizate de teatrul de vara de aici intotdeauna atrag o multime de spectatori.
