Furtunarul urias este o pasare oceanica inrudita cu albatrosul care traieste in emisfera sudica din zona subtropicala in Antarctica. Este perfect adaptata in largul marii si oceanului, dar isi asigura necesarul de hrana mai mult pe uscat si la suprafata apei. Face parte din categoria petrelilor, a pasarilor care se inmultesc in Antarctica si formeaza colonii mari, de milioane de exemplare.
Aceasta pasare migratoare este cea mai mare specie de petrel si acest lucru este chiar impresionant tinand cont ca pana in prezent s-au descoperit cam 70 de specii de petreli. Exemplarele adulte au lungimea corpului de 92 cm (in cazuri exceptionale si de 100 cm), iar greutatea de cel mult 5,4 kg. Aripile sunt foarte mari, au anvergura de 2 m si le permite sa zboare in continuu in largul oceanului, sa reziste pe distante lungi si chiar pe furtuni puternice.
Zborul se realizeaza printr-o combinatie perfecta de batai de aripi si planare, folosind curentii ascendenti ai vantului de deasupra valurilor spre a capata forta ascensionala si a consuma putina energie. Penajul este similar la ambele sexe, nu exista un dimorfism sexual pronuntat intre mascul si femela.
Ambele au penajul pestrit, in culori de nuante cenusii si maronii, exista insa si exemplare care au un colorit predominant alb cu numeroase pete negre. Capul este de obicei de culoare mai deschisa comparativ cu restul corpului. Exemplarele tinere au coloritul ciocolatiu-maroniu.
Ciocul este mare, alcatuit din placi carnoase, pe partea superioara si aproape de baza lui se pot observa narile tubulare. Varful ciocului este putin incovoiat si coloritul este roz-portocaliu. Picioarele sunt scurte, au cate trei degete anterioare unite printr-o membrana palmara. Ochii sunt mari, pozitionati pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare inchisa.
In perioada clocitului furtunarii uriasi se aduna in colonii de sute de exemplare, isi construiesc fiecare cuibul din pietre pe insulele stancoase din Antarctica, pe tarm si il captusesc cu fire de iarba. Cuibul are forma unui bol, in el femela depune o singura ponta alcatuita dintr-un ou. Puiul care apare dupa eclozarea oului este hranit de pasarea-mama cu hrana regurgitata pana la varsta de 4 luni (cand acesta incepe sa zboare si devine independent).
Hrana lor consta din carcasele animalelor moarte din habitatul lor si anume corpuri de foci, pinguini si balene (care au esuat la tarm). Deseori ataca pui ai altor specii de pasari de mare sau pui ai altor vietuitoare din Antarctica. Au capacitatea si de a se scufunda la o anumita adancime (nu foarte mare) in apa si de a prinde diferite vietuitoare marine, dar mai ales pesti, care inoata aproape de suprafata apei.
Furtunarul urias are denumirea stiintifica de Macronectes giganteus, face parte din ordinul Porcellariformes, familia Procellariidae. Este o specie comuna in Antarctica, nu este pe cale de disparitie.
Video – Furtunarul urias (Macronectes giganteus):
