Familia Elateridae cuprinde 9 000 de specii de gandaci pocnitori care traiesc in jurul plantelor, lemnelor putrede, resturilor de frunze cazute si in sol. Acestia au capacitatea de a sari in aer, timp in care produc un pocnet care ii sperie pe pradatori.
Ei reusesc sa faca un salt puternic datorita muschilor toracici foarte puternici, dar si unui mecanism de prindere care se afla situat pe partea inferioara a toracelui. Acesti gandaci ajung la lungimi de 0,2-7 cm, au corpul de forma alungita, chiar ovala, iar culoarea lor variaza si nu este deosebita.
In perioada de imperechere femelele depun ouale in materia vegetala sau in sol. Majoritatea larvelor acestor gandaci sunt de prada, altele se hranesc cu tubercuri si radacini de plante si sunt cunoscute sub denumirea de viermi-sarma.
Gandacii pocnitori – Agriotes lineatus
Traiesc in diferite regiuni din tara noastra, in Moldova, Transilvania, Campia Romana si altele. Gandacul adult are corpul alungit, maroniu-roscat, cu aripile anterioare putin mai deschise la culoare. Poate ajunge la lungimea de 0,75-1 cm. Acest gandac ierneaza in stadiul de larva, in sol, dar si in stadiul de adult.
Primava, in luna mai pot fi observati gandacii pocnitori care apar si urca pe florile plantelor umbelifere dar si pe gramineele spontane. La scurt timp are loc copulatia si depunerea pontei, femelele depun ouale in grupe de 5-20 in stratul superficial al solului, in forma unor mici lantisoare. O singura femela reuseste sa depuna si un numar de 200-300 de oua, care sunt sensibile la seceta, iar incubatia lor dureaza 30 de zile. Ouale au forma rotunda, cu diametrul de 0,5 mm, iar stratul lor exterior este destul de rezistent.
La sfarsitul lunii iunie apar larvele care se hranesc cu substante organice in descompunere, dar si cu radacini fine ale unor plante, in special radacini de graminee. Ele ajung la maturitate destul de tarziu, dupa o perioada de 4 ani.
Larvele sunt cilindrice, lungi de 1,7 cm, au tegumentul chitinizat, galben-castaniu. In ultimul an, in lunile iulie-august, larvele isi construiesc niste casute speciale din particule de pamant, la adancimi de 20-40 cm in sol, in care dupa un timp se transforma in nimfe. Stadiul de nimfa dureaza 30-35 de zile, apoi desi se formeaza adultul, acesta nu paraseste casuta de nimfa decat in al cincilea an, in primavara.
Larvele acestor gandaci sunt foarte daunatoare deoarece ele ataca tot felul de plante ca de exemplu: orz, grau, porumb, cartof, sfecla, varza, morcov, rosii, etc. Gandacii adulti se hranesc si cu mici insecte, larve de insecte, rame, boabe de cereale in germinatie, etc.
O singura larva aflata in ultimul stadiu reuseste sa distruga intr-un singur an 10-12 plante. Ea obisnuieste sa sape galerii in radacinile plantelor mai suculente – patrunjel, morcov, sfecla, in tunerculi si bulbi si astfel in acestea patrund microorganisme, bacterii, care duc la putrezirea plantei. Fasolea, rapita, mustarul, inul si mazarea sunt mai putin atacate de aceste larve.
In tara noastra sunt cunoscute si alte specii de gandaci pocnitori – Agriotes obscurus si Agriotes ustulatus – care sunt la fel de daunatori plantelor agricole si au acelasi ciclu evolutiv ca si specia prezentata mai sus.
Agriotes obscurus are corpul lung de 0,7-1 cm, de culoare maro-inchisa, capul galben si aripile anterioare cu numeroase puncte dispuse longitudinal.
Agriotes ustulatus are corpul lung de 0,9-1,2 cm, de culoarea maronie-inchisa sau negricioasa, cu aripile anterioare mai deschise, picioarele si anterele galbene-maronii.
Mecanismul de apărare al gândacilor pocnitori
Gândacii pocnitori sunt echipați cu un mecanism unic de apărare situat în torace, prin care se pot propulsa în aer cu ajutorul unui „clic” sonor. Atunci când sunt răsturnați pe spate sau se simt amenințați, aceștia își folosesc articulațiile toracice pentru a crea o mișcare rapidă și zgomotoasă, care îi ajută să revină pe picioare și, în același timp, să evite atacul prădătorilor. Pocnetul produs funcționează și ca o modalitate de a alerta alte insecte sau prădători asupra prezenței lor, oferindu-le astfel un scurt răgaz pentru a scăpa.
Principalele specii de gândaci pocnitori din România
În România, specii precum Agriotes lineatus, Agriotes obscurus și Agriotes ustulatus sunt cunoscute pentru impactul lor asupra agriculturii. Fiecare dintre acestea are caracteristici unice, de la dimensiunea corpului și nuanțele coloristice până la ciclul de dezvoltare.
Spre exemplu, Agriotes lineatus se poate recunoaște prin corpul alungit de culoare maronie-roșcată, în timp ce Agriotes ustulatus prezintă o nuanță mai închisă, aproape negricioasă, cu picioare maroniu-gălbui. Toate aceste specii sunt dăunătoare, distrugând culturile și rădăcinile plantelor prin activitatea lor intensivă în stadiul larvar.
Video – Gandaci pocnitori – Agriotes obscurus:
