Gasca de vara, denumita stiintific Anser Anser, este cea mai mare dintre speciile de gaste si face parte din grupul Anser, fiind evident stramosul din care se trage pasarea de curte – gasca domestica, mult folositoare omului. Gasca de vara este o pasare care calatoreste dintr-o tara in alta, migrand cand este cazul, dar se gaseste in special pe continentul european si pe continentul Asiatic.
Caracteristicile fizice ale gâștii de vară
Gâsca de vară (Anser Anser) este cea mai mare dintre speciile de gâște și un simbol al migrației sezoniere, fiind răspândită pe întreg continentul european și în Asia. Această pasăre grațioasă este strămoșul gâștei domestice și este cunoscută pentru preferința sa pentru zonele umede, bogate în vegetație acvatică. Gâsca de vară impresionează prin dimensiuni, cu o anvergură a aripilor ce poate atinge până la 160 de centimetri, și prin zborul său ordonat în formă de „V”.
Aceasta pasare prefera, ca si gasca domestica de altfel, zonele pline de umezeala, cu apa, unde sa aiba spatiu suficient pentru a-si face tabieturile. Este foarte des intalnita in preajma lacurilor, a baltilor si a mlastinilor, plimbandu-se agale in apa sau scotand zgomotele acelea puternice, greu de suportat cateodata.
Avand in vedere ca este cea mai mare specie de gaste, putem spune ca este si cea mai atragatoare, deoarece trasaturile ei salbatice o fac mult mai speciala fata de celelalte pasari din aceeasi grupa.
Aspect fizic
Gasca de vara masoara pana la 160 de centimetri latime cand are aripile desfacute, avand o greutate de pana la 5 kilograme. Pasarile din aceasta specie sunt singurele din grupa lor (inafara celor domestice) care clocesc in tara noastra, insa de regula cloceste in Europa de Sud-Est, pe teritoriul Rusiei si pe teritoriul Asiei Mici. Gastele de vara pot trai pana la varsta de 20 de ani, daca conditiile le permit si daca nu apar alte interventii din partea omului sau a naturii.
Corpul sau este usor rotunjit, are gatul lung si destul de gros iar capul sau este mare, sfarsindu-se cu un cioc pe masura. Picioarele acestei specii de gasca sunt de culoare roz rosiatic, fata de gasca domestica, care are picioarele de culoare galbuie.
Ciocul sau este portocaliu, la masculi uneori spre varf este negru, asemanator cu cel al gastei crescute in zonele rurale iar penele sale sunt de culoare gri sau maroniu, in zona capului fiind putin mai inchise la culoare si in zona pieptului mai deschise, desi acolo poate avea si pete negre.
Contrastul dintre culoarea penelor de pe aripi este foarte evident in comparatie cu penele de pe piept. Cand zboara, Gasca de vara isi tine gatul intins si capul in linie dreapta cu acesta, iar picioarele sale stau lipite de partea din spate a trupului. Cand are aripile deschise creeaza impresia unui evantai in doua nuante – alb si negru iar cand are aripile inchise albul nu se mai vede asa bine, fiind reliefat doar negrul.
Lungimea corpului aceste pasari atinge 90 de centimetri iar o aripa masoara pana la 48 de centimetri lungime. Masculii din aceasta specie sunt de regula mult mai puternici si mai dezvoltati fata de femele, cantarind mai mult.
Raspandire si hrana
Gasca de vara este raspandita pe intreg continentul european cu exceptia partii de sud si a partii de est, deoarece acolo nu s-au mai inmultit. Aceasta pasare este gasita si in Asia, in zonele unde conditiile ii permit sa traiasca si sa-si dezvolte o familie.
In Marea Britanie numarul acestor gaste s-a redus destul de mult, avand in vedere ca nu se mai inmultesc acolo, ci se retrag constant spre zonele nordice, ca sa se poata inmulti, migrand mai ales spre Nordul Scotiei si spre Hebridele exterioare.
In Norvegia insa situatia sta total invers deoarece numarul a crescut destul de mult, momentan sunt aproximativ de cinci ori mai multe gaste de vara, inmultindu-se enorm in ultimii 20 de ani, fapt ce genereaza adevarate probleme pentru fermierii din zonele in care s-au stabilit.
Desi sunt pasari calatoare, aceste zburatoare se intampla sa mai si zaboveasca in unele zone, asa cum se intampla in Scotia si in Nordul Europei, de unde nu mai pleaca deloc. In general insa, zboara spre vest sau spre sud, desi incep sa migreze mult mai tarziu fata de alte pasari. In tara noastra, gasca de vara este singura care cloceste din grupa ei.
Gasca de vara are un auz excelent si un vaz extraordinar, dand tot timpul dovada de mare prudenta si creeaza mari batai de cap vanatorilor de sezon. Sunetele pe care le scot aceste gaste se aseamana cu cele ale gastelor domestice insa sunt mai puternice, iar cand te afli in preajma unui stol intreg devin asurzitoare intr-o oarecare masura. Aceasta pasare este oaspete in tara noastra incepand cu luna februarie pana in luna noiembrie, cand pleaca din nou catre alte zari.
In timp ce zboara stolul formeaza un „V” dezordonat. Foarte multe dintre gastele de vara ce vin in Romania se cuibaresc in Delta Dunarii, dar o parte din ele isi fac cuiburi si in partea de sud a tarii unde gasesc stuf din plin si mlastini, lacuri sau balti. De regula aceasta gasca mananca vegetale iar in fruntea unui card de gaste de vara se va afla intotdeauna un gascan batran care la cel mai mic zgomot va alerta intreaga „armata”.
