Ghionoaia sură (Picus canus) reprezintă o prezență constantă în peisajul pădurilor de foioase europene, fiind adaptată vieții într-un mediu unde competiția pentru spațiu și hrană este intensă. În această introducere, vom explora caracteristicile fizice, comportamentul de cuibărit și importanța ecologică a acestei specii sedentare, punând bazele pentru o înțelegere profundă a rolului său în ecosistemele forestiere.
Habitatul preferat și răspândirea geografică
Ghionoaia sura (Picus canus) este o pasare sedentara foarte raspandita la noi in tara, care cloceste in scorburile arborilor din padurile de foioase, in salcii si plopi, la malurile Dunarii, in Delta si mai ales in padurile de pe dealuri.
Populeaza regiunile din centrul, nordul si sud-estul Europei. Apare in Asia, China de Est, Indochina, dar si la poalele Muntilor Himalaya.
Caracteristici fizice și de identificare ale Ghionoaiei sure
Este mai mica decat ghionoaia verde, are lungimea corpului de 26 cm, greutatea de 130-160 g si deschiderea aripilor de 38-40 cm. Penajul pe spate si aripi este verde-masliniu, pe gat si partea ventrala este de un gri-verde deschis.
Masculul are o pata rosie pe cap si una neagra pe fata. Ciocul este puternic si inchis la culoare. Coada are pene gri-negre, galbene si maro. Aripile prezinta cateva pene negre cu puncte albe.
Sunetul ei se aseamana cu al ciocanitorii verzi, doar ca este mai moale si coboara treptat. Traieste aproximativ patru sau cinci ani.
Comportamentul de cuibărit și rolul în ecosistem
Isi face cuibul la inaltimi de peste 3 m, in scorburile copacilor. Uneori poate fi vazuta cuibarind in scorburi de cires, par, arin, frasin, ulm si alte tipuri de arbori. La saparea scorburei participa ambii parteneri. Orificiul de intrare in scorbura este rotund, de 5-6 cm si usor inclinat, pentru a proteja cuibul impotriva patrunderii picaturilor de ploaie.
Femela depune patru sau cinci oua fine, ovale, albe sau galbui, care au cca. 7 g. Ouale sunt clocite 16-17 zile apoi eclozeaza. Puii sunt incalziti si hraniti de ambii parinti cu diferite insecte si larve.
Ghionoaia sura face parte din ordinul Piciformes si familia Picidae.
Interacțiuni cu alte specii din ecosistem
Ghionoaia sură interacționează nu doar cu prădătorii săi naturali, ci și cu alte specii care beneficiază de scorburile abandonate. De exemplu, scorburile vechi sunt adesea ocupate de specii de lilieci sau alte păsări mai mici, care nu sunt capabile să-și construiască propriile cuiburi.
Această interacțiune demonstrează rolul vital al Ghionoaiei sure ca „inginer ecologic” în pădurile unde trăiește. Această secțiune poate fi plasată după discuțiile despre habitat și comportamentul de cuibărit.
Video – Ghionoaie sura (Picus canus):
