Cândva, emblema citadelei situate pe cursul inferior al Someșului, Hotelul Dacia din Satu Mare a devenit, în ultimii ani, o clădire aflată în paragină. O scurtă privire asupra primelor fotografii care înfăţişează hotelul spune totul despre grandoarea iniţială a clădirii.
Acest hotel, construit în stil seccesion, se numără printre cele mai frumoase clădiri vechi din România. Promotorul acestui edificiu a fost primarul oraşului Herman Mihaly, acesta venind, în anul 1897, cu propunerea acestui proiect arhitectural impozant.
Denumită, iniţial, Pannonia, această clădire se dorea a fi simbolul urbei şi să reprezinte cât mai bine spiritul Satmarului. Pe amplasamentul actualului hotel, se află Primăria oraşului, aşa că, timp de 3 ani, primarul s-a străduit să-i convingă pe toţi de necesitatea construirii unui nou edificiu.
În 1900, vechea primărie dispare, iar în următorul an încep lucrările de construire, clădirea fiind inaugurată în anul 1902. Arhitecţii care au primit sarcina de a proiecta şi de a duce la bun sfârşit lucrările au fost Zoltan Balind şi Lajos Jambor.
În acea perioadă, era la modă ornarea clădirilor cu diverse motive florale, în mare parte acestea fiind caracteristice stilului seccesion. Graţie detaliilor şi calităţii execuţiei Hotelului Dacia din Satu Mare, proiectul a fost premiat la Viena de cei mai prestigioşi arhitecţi ai vremii.
În urma muncii asidue, a rezultat o clădire deosebit de frumoasă, aceasta încadrându-se perfect în ideile stilistice ale acelor timpuri. Modalitatea de ornare a faţadei şi a interioarelor o include pe lista clădirilor proaspete ale începutului de secol XX, aducând însă şi anumite aspecte inginereşti autentice, fiind printre primele clădiri de acest gen care primesc o structură rigidă de metal, lucru întâlnit în acele vremuri doar la clădirile de dincolo de ocean.
Din punct de vedere arhitectonic, faţada se împarte pe trei nivele stilistice, fiecare diferenţiată de celelalte. În partea mediană, tronează un turn ce este puternic stilizat cu forme florale, partea centrală a acestuia fiind ocupată de o fereastră ce reprezintă o floare.
La o privire mai atentă, se evidenţiază folosirea elementelor de ceramică smălțuită, piese ce oferă faţadei o aură esenţială, decoraţiuni care înfăţişează figuri caracteristice regnului animal şi chipuri umane.
Deasupra cornişei, se alfă o zonă puternic decorată, în centrul căreia este înfăţişată stema oraşului. Până şi acoperişul hotelului s-a dorit a fi o adevărată operă de artă, o pictură bicoloră, țigla ceramică fiind în două nuanţe de albastru. Graţie celor două nuanţe diferite de albastru, acoperişul are imprimate diverse motive seccesion, fiind o adevărată pictură azurie.
Ca funcţionalitate, Hotelul Dacia din Satu Mare cuprinde în partea din față recepţia şi cele două holuri de aşteptare uriaşe, acestea putând fi uşor confudate cu o galerie de artă. Cafeneaua era situată la etaj, în partea centrală, iar de aici se ajungea în restaurant şi în sala de bal.
Pe laterale, erau poziţionate foaierele, garderobele şi toaletele. Hotelul cuprindea 107 camere, însă în urma compartimentarilor recente, multe dintre acestea au fost distruse. Restaurantul era de formă dreptunghiulară, arhitectura acestuia fiind impresionantă, motivele florale folosite la exterior regăsindu-se şi aici.
Oaspeţii aveau posibilitatea să ocupe un loc la masă, fie la balcon, fie la parter, sentimentul fiind acela de regăsire într-un spaţiu primitor şi veşnic nou. În partea de nord, este situată Sala de bal, aflată azi sub tutela Filarmonicii de Stat Dinu Lipatti. Din păcate, din întreaga clădire a Hotelului Dacia se mai foloseşte, azi, doar partea nordică, adică spaţiul Filarmonicii.
Acesta se află într-o stare perfectă, decoraţiunile originale păstrându-se de mai bine de 100 de ani. Un loc la loja de la etaj oferă posibilitatea privitorului de a fi încântat de motivele cromatice florale ce se regăsesc pe cupola tavanului. În plus, partea murală a interiorului este decorată în acelaşi stil seccesion ce este folosit la exterior, ornamentele arhitectonice în relief fiind realizate din mortar de ipsos.
Hotelul Dacia din Satu Mare a fost gazdă a numeroase personalităţi marcante ale istoriei statului român. Printre aceştia, îi amintim pe Nicolae Iorga, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Regele Mihai şi Ion Iliescu. Indiferent cine a fost oaspele acestei clădiri, toţi au fost încântaţi de acest edificiu impunător care poate fi confundat uşor cu un castel grav şi somptuos.
Din păcate, după intrarea în proprietate a clădirii sub tutela societăţii comerciale Beny Alex SRL, hotelul a suferit anumite modificări, iar, ulterior, din lipsă de fonduri, lucrările au fost sistate.
Azi, hotelul Dacia din Satu Mare este în paragină, autorităţile locale ale municipiului fiind nepăsătoare la starea deplorabilă în care a ajuns aceasta emblemă a urbei. Cumpărat pentru circa 2,5 milioane de euro în 2007, proprietarul Beny Alex SRL, Vasile Țânțaș, doreşte să vândă acum clădirea cu peste 5 milioane de euro.
Din păcate, autorităţile locale spun că nu deţin suma necesară pentru cumpărarea clădirii, ce să mai spunem de sumele care se vehiculează pentru readucerea la starea iniţială.
În ciuda eforturilor financiare ale companiei negreștene, lucrările sunt sistate, iar soarta Hotelului Dacia din Satu Mare este incertă. Este dureros că emblema oraşului Satu Mare a ajuns într-o asemenea stare, persoanele responsabile din Primărie ridicând din umeri a neputinţă.
Deși odată mândria orașului, în ultimii ani hotelul a fost neglijat, iar acum se confruntă cu probleme serioase de întreținere și conservare. Hotelul Dacia nu este doar o clădire veche, ci și o parte integrantă a istoriei și patrimoniului cultural al Satu Mare, reflectând evoluția orașului de-a lungul decadelor.
