Iacul este un animal agresiv, am putea spune ca are o ferocitate aproape iesita din comun, este curajos si gata oricand sa atace animalele de prada sau pe oricine il deranjeaza, de multe ori este agresiv si fata de om. Pe de alta parte acest animal a devenit in timp unul dintre cele mai domesticite animale salbatice de pe continentul Asiei de Sud si Est, unde traieste. Locuitorii cresc acest animal pentru a-l folosi in mod activ in agricultura, sau pentru transportul marfurilor, dar si pentru lana, carne si lapte.
Acest animal robust, cu lungimea corpului de pana la 3,3 m si greutatea de aproximativ 525 kg, in salbaticie este o specie rara, apare in special in regiunile asiatice de stepa pustie, la altitudini de pana la 6000-8000 m. Este un mamifer copitat care provine din zona montana inalta a Tibetului, a Indiei si Quinghai-ului. Are un aspect ce pare o combinatie intre cateva animale copitate – oaie, capra, taur, cal, bivol si bizon. Coada este lunga de 60 cm si cu fire de par lung, se aseamana cu cea de la cal.
Avand in vedere blana lunga care atarna pe corpul sau masiv si musculos, mai ales pe partile laterale, am putea spune ca arata ca un berbec sau capra de dimensiune mai mare. Pe cap are doua coarne curbate si ascutite cum au si taurii iar gatul gros si coama de pe umeri il aseamana cu bizonul sau bivolul indian.
Acest animal este capabil sa-si gasesca hrana si iarba, are obiceiul sa grebleze stratul de zapada cu picioarele puternice si sa scoata iarba de sub acesta. Mananca in special plante si iarburi, muschi si licheni de copaci. Daca are nevoie de apa rontaie bulgari de zapada.
Iacul este un animal impresionant, are un aspect compact si impunator. In lunile calduroase are pulsul si respiratia de 3-4 ori mai mari ca la bovine pentru a disipa caldura, iar la temperaturi scazute are pana la 15 respiratii/ minut pentru ca pierderile de caldura sa fie mici. Corpul sau este acoperit cu blana alcatuita din fire lungi de par, lanoase, care au rol sa-l protejeze de frig in lunile de iarna si in general in regiunile de munte unde este considerat ca fiind o specie endemica.
In perioada de reproducere masculii se alatura grupurilor de femele si animale tinere, in rest traiesc solitari. Dupa imperechere femela are o perioada de gestatie lunga de 258 zile, apoi naste un singur pui.
Iacul este o specie vulnerabila, in pericol de disparitie. Are denumirea stiintifica de Bos grunniens, face parte din familia Bovidae, ordinul Artiodactyla.
Video – Iacul (Bos grunniens):
