Printre pasarile aflate in declin, pe cale de disparitie, se numara si ibisul cu cap plesuv. Aceasta pasare isi are arealul in Asia de Vest, Africa de Nord-Vest si Europa de Sud. In prezent a ajuns sa fie o pasare rara foarte mult apreciata de naturalisti, acestia au numit-o si ibisul de munte. Mai mult decat atat numele ei ,,Geronticus eremita” inseamna ,, pustnic batran” si se refera la aspectul sau inedit, capul lipsit de par ca la persoanele foarte in varsta si modul de viata solitar, dar uneori si in colonii (mai ales in perioada clocitului).
Aceasta pasare migratoare traieste mai ales in zonele de munte, stancoase, dar cuibareste in apropierea regiunilor semiaride, de stepa (unde gaseste hrana preferata), sau pe tarmurile si falezele stancoase din Insulele Capului Verde si pana in Mesopotamia. Este o specie de marime medie, are lungimea corpului de 65-80 cm, greutatea de 1,5 kg, iar anvergura aripilor de 125-135 cm.
Femela se diferentiaza de mascul prin marimea corpului, este mai mica si cantareste mai putin, dar are si ciocul mai scurt. Penajul la cele doua pasari este aseamanator, nu exista un dimorfism sexual pronuntat la aceasta specie. Corpul este acoperit de penaj de culoare inchisa ca la corb, negru-maro-inchis cu irizatii verzui sau violet. Pe cap in zona cefei prezinta un smoc de pene lungi, ciufulite, in rest capul este rosu plesuv.
La fel partea anterioara a gatului este plesuva, picioarele sunt rosii, golase, se termina cu degete lungi prevazute cu gheare ascutite, sunt de lungime medie si par robuste. Pe partile laterale ale capul sunt pozitionati ochii mari, ce au irisul de culoare galbena. Ciocul este foarte lung si curbat in jos, de culoare rosiatica.
Ibisul cu cap plesuv este o pasare tacuta, rar scoate sunete nazale prin care probabil comunica cu alte pasari. Cercetatorii considera ibisul o pasare gregara, care isi cauta hrana mai ales in zonele sale preferate de stepa dar si pe terenuri cultivate. Are obiceiul sa se plimbe pe sol, sa-si tina ciocul in jos, gata sa prinda si cea mai mica prada care ii apare in cale.
Hrana sa consta din insecte, melci, viermi, larve de insecte, amfibieni, soparle si mici mamifere. Ocazional consuma si plante. Cutreiera distante mari pentru a se hrani, in zone cu pasuni, pajisti, zone umede, pe malurile raurilor sau locuri inundate.
In perioada de reproducere masculul are un ritual de curtare a femelei. Cele doua pasari comunica prin miscarile corpului dar si prin sunetele pe care le emit si care se aseamana cu niste mormaieli groase si usor nazale. In aceasta perioada masculii devin agresivi si teritoriali, deseori se lupta intre ei pentru femele si zona de cuibarit.
Femela isi construieste cuibul (din crengute, fire uscate de ierburi si frunze) pe sol, printre stancile abrupte, in crapaturile acestora, sau pe falezele izolate, greu accesibile, aflate in siguranta de atacul pradatorilor. Ponta depusa consta din 2-4 oua, acestea sunt clocite de femela 27-28 de zile, apoi apar puii care sunt hraniti cu insecte si larve de parinti, iar uneori si de alte pasari din cadrul coloniei.
Ibisul cu cap plesuv este o specie in pericol de disparitie, numarul de exemplare a scazut foarte tare in ultimii ani. Ca specie are denumirea stiintifica de Geronticus eremita, face parte din ordinul Ciconiiformes, familia Threskiornithidae. Speranta de viata la ibisul cu cap plesuv este de aproximativ 15-20 de ani.
Video – Ibisul cu cap plesuv (Geronticus eremita):
