Instalatia de climatizare a fost inventata in urma cu aproximativ un secol, de catre inginerul american Willis Haviland Carrier, care a conceput un aparat menit sa regleze temperatura si umezeala aerului din incaperi. La ora actuala, “Carrier” este numele celei mai mari societati din lume, specializata in echipamente de climatizare, cu peste patru milioane de unitati vandute anual, produse in cele 40 de filiale care functioneaza pe cinci continente.
Necesitatea climatizarii s-a impus, la un moment dat, din ratiuni de confort, de sanatate sau tehnice, in locuinte, birouri, laboratoare, sali de operatie, fabrici de componente electronice etc., in conditiile cresterii excesive a temperaturii, in perioada verii. Multa vreme, in absenta unui aparat de climatizare, s-a apelat la diverse solutii, naturale, care presupuneau, de exemplu, in antichitate, constructia unor tunele subterane, prin care aerul din exterior, patrundea in incaperi, la o temperatura de 10-12 grade Celsius, atat vara, cat si iarna, improspatand atmosfera, sau utilizarea unor blocuri de gheata integrate in sisteme de ventilatie fortata.
In Egiptul antic, familiile bogate gasisera o alta metoda de climatizare – introducerea unor apeducte cu apa rece in peretii interiori ai constructiilor, dar metoda era foarte costisitoare, din pricina lipsei de apa. Mai tarziu, in 1820, Michael Faraday, fizician si chimist englez, cunoscut, mai ales, pentru lucrarile sale in domeniul electromagnetismului si electrochimiei, a avut ideea de a raci aerul ambiental prin lichefierea amoniacului. Termenul de « aer conditionat » a fost folosit, pentru prima data, in acelasi an (1906) in care Willis Carrier a pus la punct prima instalatie de climatizare, dar de catre un alt american, Stuart Cramer, care cauta, de asemenea, solutii pentru racorirea aerului in fabrica in care lucra, deoarece vara atmosfera devenea irespirabila.
In prezent, exista diverse instalatii de climatizare, adaptate la conditiile spatiului in care sunt amplasate, astfel incat sa se obtina maximum de randament, cu un consum minim de energie.
Tipuri de instalatii de climatizare
- Cele mai raspandite sisteme de climatizare sunt cele de tip « split », care au o parte (condensatorul) fixata in exterior si alta (evaporatorul) in interior. Au avantajul ca sunt aparate silentioase si, daca se incadreaza si in clasa energetica A+/A, au un consum rezonabil de energie. Exista si varianta « ducted » (ductil), cu mai multe canale montate sub tavan fals sau in pardoseala si care are avantajul de a raci/incalzi aerul uniform, iar filtrul asigura o buna calitate a aerului, descompunand mirosurile neplacute.
- Aparatele de climatizare mobile sunt practice, adaptate spatiilor mai mici, in care trebuie sa aiba, obligatoriu, si o legatura cu exteriorul.
- Pentru birouri, magazine, mall-uri, centre de calcul etc., exista nenumarate alte modele, cele mai moderne si ecologice fiind aparatele care folosesc energia regenerabila, in primul rand, caldura solara. Principiul de functionare al acestora din urma se bazeaza tot pe un condensator (dar cu un modul solar exterior care poate sa produca in jur de 70 wati/ora), un evaporator si un fluid (apa, bromura de litiu).
Dezavantajele instalatiilor de climatizare
- Anumite sisteme de climatizare, montate in exterior, produc apa si, daca aparatele nu sunt intretinute corect, pot sa faciliteze proliferarea diversilor agenti patogeni, dintre care Legionellapneumophila este cea mai periculoasa – o bacterie care genereaza boli respiratorii, cu manifestari similare cu ale gripei. La temperaturi exterioare in jur de 30 de grade Celsius, aceste bacterii se inmultesc foarte usor, sunt absorbite de instalatiile de climatizare si pot fi inhalate, fiind responsabile de adevarate epidemii. Este si motivul pentru care, in aglomerarile urbane, EWGLI (European Working Group for Legionella Infections), organizatie special infiintata pentru a se ocupa de aceasta problema, recomanda curatirea instalatiilor de climatizare cel putin o data pe an. Se considera, de asemenea, ca epidemia de gripa, din anul 2009, provocata de virusul A1H1, a fost favorizata, in mare masura, de instalatiile de climatizare.
- Injectarea unor substante dezinfectante pe baza de clor, in instalatiile de climatizare, poate fi periculoasa pentru sanatate, favorizand aparitia unor agenti patogeni rezistenti la clor.
- Aproape toate sistemele de climatizare sunt prevazute cu filtre, care trebuie curatite periodic, ceea ce nu se intampla intotdeauna, marind riscul de imbolnavire, pentru persoanele care locuiesc/muncesc in spatiile respective.
- O racire excesiva a spatiului interior poate provoca anumitor persoane, mai sensibile, un adevarat « soc termic », de aceea este recomandat ca temperaturile sa nu coboare sub 26 de grade Celsius, iar diferenta dintre exterior si interior sa nu fie mai mare de 5-7 grade, in felul acesta facandu-se economie si la consumul de energie.
- In autovehicule, potrivit masuratorilor efectuate de specialisti, sistemul de aer conditionat creste consumul de carburant cu un litru la o suta de kilometri.
- Instalatiile de climatizare contribuie si la accentuarea « efectului de sera », un adevarat pericol, la ora actuala, pentru sanatatea planetei.
Este evident ca o instalatie de climatizare este utila in foarte multe imprejurari ale vietii cotidiene, dar tendinta actuala este de intoarcere la metode « traditionale », neenergofage, precum, in anotimpul calduros, o buna ventilatie in timpul noptii, arhitectura bio-climatica (apelul la materiale cu inertie termica ridicata, fara emisii de substante nocive, sisteme care sa capteze energia solara, geotermica, eoliana, alegerea unui loc de constructie care sa ofere cat mai multe avantaje naturale – lumina, caldura pentru anotimpul rece, vegetatie protectoare, orientarea ferestrelor spre sud etc.).
