In prima zi a lunii martie, in anul 1837, in satul Humulesti, judetul Neamt, (astazi face parte din orasul Targu Neamt), se naste marele scriitor Ion Creanga, cel care avea sa ilustreze intr-o maniera exceptionala frumusetea satului din secolul al XIX-lea, oferind cititorilor o viziune de basm asupra copilariei. Familia din care provine scriitorul este numeroasa, parintii lui, Stefan si Smaranda, au in total 8 copiii, insa din nefericire trei dintre fratii lui se sting din viata de mici. Asa cum este prezentata in opera autobiografica “Amintiri din copilarie”, copilaria scriitorului a fost una minunata, bogata in situatii nastrusnice, iar cititorului i se ofera posibilitatea sa vada lumea prin ochii lui Nica, protagonistul povestirilor.
Educatia lui Ion Creanga incepe in anul 1847, la scoala din sat, unde il are drept dascal pe Vasile a Ilioaei si apoi pe batranul Iordache. La initiativa mamei, doi ani mai tarziu, bunicul sau il duce, impreuna cu fiul cel mai mic al acestuia, Dumitru, la scoala in Brosteni. Aici il are dascal pe Nicolae Nanu. Lasand in urma Brosteniul, studiaza, incepand cu anul 1853, la scoala Domneasca din Targu Neamt, apoi, respectand dorinta mamei de a deveni preot, este inscris la scoala catihetica din Falticeni, urmand ca in anul 1885 sa se inscrie la Seminarul Central de la Socola, unde ramane doar 3 ani si termina cursul inferior al seminarului.
Anul 1858 aduce un moment dificil in viata lui Ion Creanga, tatal acestuia se stinge din viata, departe de casa din Humulesti. Dupa aceasta nefericita pierdere, un an mai tarziu, pe 23 august, se insoara in Iasi cu fiica preotului Ioan Grigoriu, Ileana, si devine tatal unui baietel in anul 1860. In acelasi an incepe slujba in cadrul bisericii, in calitate de diacon, la biserica Sfanta Treime. Ramane in slujba bisericii o perioada de 12 ani, intre anii 1859-1872, fiind dascal si diacon la mai multe biserici aflate in Iasi. Urmeaza in 1861 Facultatea de Teologie proaspat infiintata, iar intre 1864 -1865 studiaza la scoala Preparandala, intentionand sa lucreze in invatamant.
Desi cariera sa bisericeasca se sfarseste in anul 1872, scriitorul Ion Creanga demostreaza o deosebita abilitate ca pedagog, functie pe care o indeplineste cu succes o perioada de 25 de ani, intre 1864 si 1889. Find indepartat din cler, atat pentru ca s-a despartit de sotia sa Ileana, si unui diacon nu ii era permis sa divorteze, cat si pentru ca nu si-a pastrat parul lung, caracteristica importanta pentru un diacon, sau a impuscat ciorile din curtea bisericii, in anul 1883 este indreptata aceasta hotarare si face in continuare parte din randul clerului.
Pe parcursul activitatii sale in invatamant, scriitorul humulestean a realizat patru manuale scolare, in colaborare cu alte persoane care lucrau ca pedagogi, acestea ramanand un simbol al devotamentului si al iscusintei cu care a tratat invatamantul. Divortat de sotie, se muta impreuna cu fiul in cartierul Ticau, din Iasi, unde ramane din anul 1872. Aici, in casuta sa, pe care obisnuia sa o numeasca “bojdeuca”, Ion Creanga scrie minunatele sale povesti, povestiri si basme, care raman nemuritoare.
Intalnirea din anul 1875 dintre scriitorul humulestean si poetul Mihai Eminescu are ecouri puternice in inima fiecarui roman pasionat de graiul moldovenesc al creatiilor din renumita bojdeuca a Ticaului, deoarece la indemnul lui Eminescu se nasc marile creatii ale povestitorului. Astfel, intre aceste doua personalitati ale literaturii romane se leaga o prietenie pe vecie, din urma careia romanii au castigat un valoros scriitor roman, apartenent al literaturii noastre clasice.
In primul an al prieteniei cu Mihai Eminescu, in care a fost introdus la Junimea, Ion Creanga publica in revista Convorbiri literare povestile “Soacra cu trei nurori” si ‘Capra cu trei iezi”. Anul urmator publica povestile: “Punguta cu doi bani”, “Danila Prepeleac” si “Povestea porcului”. Anul 1877 aduce nuvela “Mos Nichifor Cotcariu”, in care personajul principal, mos Nichifor, este un carutas vorbaret, foarte priceput in a vorbi cu intelepciune. Tot atunci apare in Convorbiri literare “Povestea lui Stan Patitul” si “Fata babei si fata mosneagului”. In anul urmator sunt publicate in Convorbiri literare “Ivan Turbinca” , “Povestea lui Harap Alb” si “Povestea unui om lenes”.
Anul 1881 este reprezentativ pentru opera lui Ion Creanga pentru ca acum apar primele doua parti ale romanului “Amintiri din copilărie”, publicate tot in Convorbiri Literare, iar catre sfarsitul anului publica nuvela Popa Duhul. In anul 1882 apare si a treia parte a Amintirilor, in aceeasi revista literara. Dupa publicarea povestirilor “Cinci paini” si “Mos Ion Roata si Unirea”, in anul 1883, scriitorul se afla in concediu medical, la inceput pentru trei luni, apoi pentru doua luni, pentru sase luni si pentru tot restul vietii, datorita problemelor de sanatate pe care le avea.
Ultima parte a Amintirilor este citita de catre scriitorul Ion Creanga in cadrul Cercului literar al lui Beldiceanu, recunoscutul poet si prozator roman. La sfarsitul anului 1889, chiar in noaptea de Ajun a Anul Nou, se stinge din viata, in urma unui atac de epilepsie, dupa o seara minunata, petrecuta alaturi de profesorul Draghici si de colindatorii care i-au luminat bojdeuca. Capodopera acestui mare scriitor a reprezentat de-a lungul timpului o sursa de inspiratie pentru alti scriitori, iar modul de evocare a Amintirilor scriitorului ramane unic pentru intreaga noastra literatura.
Prin abilitatea cu care sunt redate chiar si cele mai mici detalii ale copilariei lui Nica, nu il iubim doar pe Ion Creanga in calitate de scriitor, ci si in calitate de copil, prin intermediul lui Nica, ale carui nazbatii sunt relatate cu atata umor din prisma maturitatii scriitorului. Scriitorul a creat prin opera “Amintiri din copilarie”, „primul roman al copilariei taranesti” si ramane in inimile noastre precum povestitorul preferat atat al copiilor cat si al adultilor.
