Istoria jocurilor, indiferent de natura acestora, de epocă, de vârstă, de context, ne arată că spiritul ludic este consubstanţial personalităţii umane. Jocul presupune întotdeauna un scop imediat, ne provoacă să ne valorificăm resursele mentale, fizice, afective, în limitele unor reguli stricte, pentru a ajunge la “victorie”, pentru a atinge o ţintă.
Jocul este un întreg univers, în care, potrivit unei definiţii celebre, “Fiecare trebuie, cu şanse şi riscuri, să-şi afle locul […] Aidoma vieţii reale, dar într-un cadru dinainte stabilit, jocul asociază noţiunile de regulă şi libertate. Diferitele combinaţii ale jocului sunt tot atâtea modele de viaţă reală, personală şi socială. Jocul permite trecerea de la starea de natură, la starea de cultură, de la spontan, la voit” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant , “Dicţionarul de simboluri”).
Istoria jocurilor arată că acestea au fost şi au rămas parte integrantă a tuturor culturilor, pentru că reprezintă una dintre cele mai vechi şi mai importante forme de interacţiune socială, după cum subliniază istoricul olandez Johan Huizinga, în cartea sa, “Homo ludens”.
Istoria jocurilor ne spune că, la origine, jocul se leagă de ritualuri şi ceremonii antice, consacrate zeilor (care şi ei practicau jocurile, după cum relatează diverse legende), din acestea derivând chiar şi jocurile cele mai profane şi spontane. Treptat, în timp, jocurile au început să reflecte preocupările şi caracteristicile unei epoci.
Succesul, în vremea noastră, de pildă, al jocurilor electronice, constituie preludiul naşterii unei noi forme de inteligenţă, dependentă de tehnologie, de robotică, aşa cum, într-o perioadă anterioară, nu prea îndepărtată, “Monopoly”, jocurile de afaceri sau de bursă, “Master Mind” etc. reflectau şi ele interesul major al epocii respective. Iată câteva curiozităţi din istoria jocurilor, care ne arată cât de importantă a fost şi este această activitate în viaţa omului:
Istoria jocurilor – curiozităţi despre zaruri
Istoria jocurilor arată că cele mai vechi instrumente folosite pentru joc au fost zarurile, confecţionate, la inceput, din pietricele, scoici, oase de animale etc. Se pare că cele mai vechi zaruri, ca şi cele mai vechi table de joc, datând de 3000 – 5000 de ani, au fost descoperite pe teritoriul de astăzi al Iranului, în situl arheologic al “Oraşului incendiat”. Alţi arheologi consideră că originea zarurilor trebuie căutată în Orientul îndepărtat, şi aici descoperindu-se astfel de obiecte, în vechile morminte din Valea Indului.
De asemenea, jocul cu zaruri este menţionat şi în “Rig Veda” (Cartea înţelepciunii), a indienilor antici, compusă aproximativ între 1700 i.Hr. – 1100 i.Hr. În această zonă orientală, zarurile se foloseau pentru jocul numit “chaturanga” (însemnând “patru persoane”).
Şi în Roma antică jocul cu zaruri era foarte popular, mai ales în timpul sărbătorilor. Marele poet latin Horaţiu, într-una dintre scrierile sale, face portretul unui tânăr care, spune poetul, în loc să îngrijească de calul său, juca zaruri. Şi triburile germanice, după cum consemnează istoricul şi senatorul roman, Tacit, erau foarte pasionate de zaruri, atât de mult încât erau gata să-şi rişte libertatea când nu mai aveau ce pierde.
Astăzi, de exemplu, un foarte popular joc cu zaruri la casino (in limba română – “cazinou”, un împrumut din franţuzescul “casino”, cu aceeaşi formă şi în italiană) este “Craps”, adus în Europa din SUA şi care este foarte răspândit şi în Canada.
Unul dintre cei mai prolifici autori de jocuri de societate cu zaruri este germanul Reiner Knizia, premiat cu “Spiel des Jahres (“Jocul anului”)”, în 2008, pentru un joc numit “Keltis”. Foarte populare sunt şi alte jocuri cu zaruri precum “Kinito”, “Yam’s„, “Killer” (cu cinci zaruri), “Liar’s dice”, “421” (cu trei zaruri), “Dudo” (foarte îndrăgit în America latină) etc.
Istoria jocurilor – jocul de şah
Jocul de şah este la fel de vechi precum jocul cu zaruri (peste 3000 de ani i.Hr.) şi s-a născut în Persia. De altfel, numele jocului vine de la “Shah” – aşa cum se numea regele persan, reprezentat simbolic de una dintre piesele foarte importante ale şahului, pentru că o partidă nu poate fi câştigată de un jucător până ce acesta nu aduce “regele” în imposibilitatea de a mai fi mutat. De aici şi expresia “Şah mat”, adică “Regele este înfrânt” (în persană, “mat” însemnând “învins”, “fără apărare”).
Istoria jocurilor – jocul de cărţi
Jocul de cărţi (cu cărţi din lemn) şi rol divinatoriu a apărut în Orientul îndepărtat, în timpul dinastiei Tang, din China, în jurul secolului al VII-lea, din acesta dezvoltându-se, mai târziu, dominoul.
În Europa, cărţile de joc, asemănătoare cu cele de astăzi, au ajuns prin secolul al XIV-lea, aduse, probabil, de “mameluci” – trupe de cavalerie, din Egipt, formate din sclavi eliberaţi şi care s-au convertit la Islam.
Odată cu apariţia tiparului, cărţile de joc au început să fie produse în serie şi s-au “democratizat”, în sensul că au devenit foarte populare, pentru toate categoriile sociale. Până la începutul secolului al XIX-lea, cărţile de joc erau albe pe spate şi, din această cauză, erau folosite, uneori, de oamenii simpli, pentru certificate de căsătorie, în timp ce jucătorii din înalta societate le foloseau şi pentru a scrie pe verso mesaje amoroase.
Funcţia iniţială, divinatorie, a cărţilor de joc s-a păstrat în Tarot (78 de cărţi), despre care cei mai mulţi cred că a fost adus în Europa din India, China sau Egipt. În epoca modernă, dintre jocurile de cărţi, foarte popular a devenit Poker-ul (în germ. “poken”, fr. “poque”, en. “to poke” – cu sensul “a da o lovitura”), jucat, la început, de marinarii de pe fluviul Mississipi, din SUA, deşi, un joc asemănător exista şi în India şi China, încă din secolul al XVII-lea.
În zilele noastre, popularitatea acestui joc a explodat odată cu apariţia poker-ului online şi cu înfiinţarea campionatelor de poker, numărul oficial al jucătorilor (pe bani), în lume, fiind de circa şase milioane, mai mic decât al jucătorilor fără miză în bani.
Istoria jocurilor – curiozităţi despre jocul cu mingea
Dintre jocurile cu mingea, în topul popularităţii, de peste o sută de ani, este fotbalul. În istoria jocurilor se consemnează că actul de naştere al acestui sport, în Europa, datează din 1863, când, în Anglia, jocul de rugby-football, fără prea multe reguli, s-a despărţit oficial în rugby şi fotbal, pentru cel din urmă stabilindu-se reguli foarte clare.
Originea fotbalului este insă cu mult mai veche, un joc (în realitate, un antrenament militar, foarte dur, numit “Ts’uh Kuh”), asemănător cu ceea ce se numeşte astăzi “fotbal” practicându-se în China antică, încă din secolul III i.Hr. Soldaţii trebuiau să păstreze controlul mingii (umplută cu păr de animale) cu piciorul, cu pieptul, cu umerii, cu gambele.
Originea fotbalului feminin se află în Scoţia secolului al XVII-lea, când se organizau meciuri intre femeile măritate şi cele necăsătorite. La un moment dat, acest joc a fost interzis, pentru că era prea violent, punând în pericol, uneori, chiar viaţa participantelor. Abia în secolul al XIX-lea s-au stabilit reuli mai clare pentru un astfel de joc.
Baschetul, atât de îndrăgit astăzi, pentru că este un joc foarte dinamic, imaginativ, spontan, ocupă un loc importantant în istoria jocurilor. Cel mai vechi joc cunoscut, asemanantor cu baschetul este “pok-ta-pok”, descris în documentele indienilor mayaşi, descoperite la Yucatan, Mexic, în America Centrală. Mai târziu, în acelaşi spaţiu geografic, l-au practicat şi aztecii, în onoarea zeului lor, Quetzoalcoat (Şarpele cu pene). Căpitanul echipei care pierdea era sacrificat în cinstea zeului.
Jocul de volei s-a născut aproximativ în aceeaşi perioadă cu baschetul, în Anglia, inventat de un pastor, profesor de educaţie fizică, William G. Morgan. Pentru că jucătorii trebuiau să prindă mingea din zbor, jocul s-a numit “volley-ball”. În epoca actuală, se estimează că, în lume, sunt peste 500 de milioane de jucători de volei (amatori şi profesionişti).
Curiozităţi despre tenis
Originea tenisului, ca şi a badminton-ului şi a squash-ului se află în secolul al XIII-lea şi, oricât ar părea de ciudat, era practicat de călugării din mănăstiri, care, pentru a face mişcare, aruncau o minge de un perete şi o prindeau cu mâna. Ulterior s-au folosit palete din lemn, iar în secolul al XVI-lea au fost concepute primele rachete, care aveau coardele făcute din intestine de oaie.
Mai târziu, a fost considerat un sport de “bon ton” pentru aristocraţia europeană, iar în secolul al XIX-lea a fost importat şi în Statele Unite ale Americii. Federaţia Internaţională de tenis, pentru sportivii profesionişti, a fost înfiinţată în 1912, la Paris.
Alte aspecte inedite din lumea jocurilor
La cunoscutele “Jocuri Olimpice” (în greacă, “Olympiaki agones”), care, la începuturi, între secolul al VIII-lea i.Hr. şi secolul al V-lea d.Hr., s-au desfăşurat în Olympia, important centru religios din Grecia antică, situat în apropierea unei păduri sacre, unde îşi aveau lăcaşul zeii, după cum spun legendele, regulile de bază spuneau că participanţii (sportivii) să nu fie de o moralitate îndoielnică, să nu încerce să-i corupă pe arbitri şi nici să-şi intimideze adversarii.
De asemenea, femeile nu aveau voie să participe, nici să asiste, o dată pentru că sportivii evoluau complet dezbrăcaţi, dar şi pentru că, la un moment dat, o femeie a câştigat la o cursă de atelaje, dar numele ei nu a fost consemnat. În prezent, numărul sportivilor care pot să participe la Jocurile Olimpice este stabilit prin Carta Olimpică – în total, 10 500 de participanţi, pentru 302 probe şi 26 de sporturi.
Nenumărate alte jocuri, inventate cu mii de ani în urmă sau apărute mai târziu arată că spiritul ludic, în afară de vârsta copilăriei, când cei mici cunosc şi iau în stăpânire lumea prin joc, este definitoriu pentru personalitatea umană, indiferent de timp şi loc.
În zilele noastre, odată cu avansul tehnologic, cu apariţia smartphone-urilor, a tabletelor, în afară de jocurile tradiţionale, jocurile online se bucură de cea mai mare atenţie. Diverse statistici spun, de exemplu, că cei mai împătimiţi, în această privinţă, sunt australienii (peste 80% dintre adulţi sunt interesaţi de astfel de jocuri), urmaţi de irlandezi, canadieni, italieni, iar peste 50% dintre jucătorii online, din întreaga lume, sunt femei.
